Poezii despre suflet și violență
poezii despre suflet și violență.
Henry Layton
Oricine ai fi, trecătorule,
Să știi ca tatăl meu a fost liniștit,
Iar mama violentă;
Fiind născut din astfel de jumătăți ostile,
Imposibil de amestecat și de contopit,
Inefectiv lipite împreună, fiecare rămânând distinctă,
Unii mă credeau blând,
Alții violent,
Alții și așa, și așa.
Dar niciuna din jumătăți nu mi-a adus pierzania.
Aceasta a venit din separarea jumătăților,
Niciodată părți ale întregului
Astfel a rămas sterp sufletul meu.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de toate frustrările
Numai din dragoste suferința-i umilitoare
ca o piatră căzută pe suflet ce n-o poți ridica,
te rogi la copaci să te ierte de nepăsare
și le respiri aerul.
Cerul tău nu mai are alți ochi
și-ți blestemi lipsa de aripi, lipsa de tine
cu respirația tăiată de așteptări,
mutilat de dorințe și amenințări închipuite
dincolo de toate frustrările
este o imensă fericire și mult surâs.
Izbânda face cărare prin gânduri,
te umple cu răsadul iubirii,
au mai rămas câteva ape de trecut
fără punți de trecere,
mi-e frică de vâltori ori furtuni violente
dar niciodată nu mă vor învinge
când iubesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp astral
Ca sfinții pe catapeteasmă
Cu fruntea aureolată
E frunza, floarea cea mireasmă
De aură înconjurată
Chiar bietelor viețuitoare,
O libelulă sau o floare,
De li se rupe o sepală,
O aripă sau o petală,
Conturul lor fin, dantelat
Rămâne nemodificat.
Făptura noastră gânditoare
Neânțeleasă de oricare,
Cu trup și suflet sfârtecat
De violență, de păcat,
În aura ei colorată
Așteaptă dreapta judecată.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aparență
Gândul, în eternul depărtării
Clipește zilnic, trist, doar în priviri
Și nu-mi permite să te dau uitării,
Icoană transformată-n amintiri.
Ai fost un vis, dar astăzi aparență,
Un trecător ce-mi naște iar fiori,
Ce mă inundă-n gând cu violență
Sau mă înalță-n vise către nori.
Ești tot ce am pe lume mai aproape...
A reușit în fine, Dumnezeu,
Frumusețea ta să o îngroape
În adâncul sufletului meu.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul unui cimitir părăsit
Sentimente pictate, dungi ridicate și mișcări circulare
Singurele noastre cuvinte vor prinde picioare
Și vor pășii printre lespezi
Ochii s-au închis
Lumina nu mai pătrunde prin geamul unui ochi artificial
Irisului îi lipsește credința în propria potențialitate
În depărtare sunt cranii ce supraveghează
Zidul unui cimitir părăsit
Fiecare noapte devine zi pentru sufletele rătăcite
Pentru oamenii ce au avut morți violente...
Călătoresc prin gerul inimii mele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptul divers
în lumea asta plină de cruzime
eu mă scund în poem violet
respir culoarea cerului în profunzime
departe de suspin și de urlet.
în lumea mea nu este violență
nu agresez lumini nu le sugrum
gândurile mele păstrează inocență
ridic în slavă trăirea de acum.
din a iubi mi-am făcut un țel
pictez pe vitraliu iubirea târzie
pecetluiesc prietenia în pastel
când dintr-un curcubeu storc frenezie.
în sufletul meu e un viu univers
venerez luceferi la faptul divers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că ea poate
Pentru toată violența consumată pe ea,
pentru toate umilințele pe care le-a suferit,
pentru corpul ei pe care l-ai exploatat,
pentru inteligența ei pe care ai călcat-o,
pentru ignoranța în care ai părăsit-o,
pentru libertatea pe care i-ai refuzat-o,
pentru aripile pe care le-ai tăiat,
pentru toate astea:
înclină-te de fiecare dată
când te uiți la sufletul tău,
pentru că ea poate vedea,
pentru că ea poate simți.
N-are nevoie de compasiunea ta,
pentru că ea se va ridica mereu,
pentru a se apropia de cer,
unde sufletul ei trăiește.
poezie de Eugenia Calancea (8 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În lumea aceasta
îmbibată de
droguri și violență extremă,
amenințată de
tehnologia modernă,
în goana absurdă
după avere
uităm să mai fim oameni
cu sufletul pur,
iar inocența de altădată
din privirile noastre
se transformă
treptat, involuntar,
în ură, invidie și nepăsare...
astfel uităm să vedem
frumusețea naturală
ce ne înconjoară,
uităm să admirăm
răsărit și apus,
uităm să privim
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întors din bejenie
Cineva și-a stins dorul și a venit acasă în țară,
a lăcrimat pe pământul său și l-a strâns în mâini,
nu s-a mai gândit la altceva decât la dărnicia lui.
A îmbrăcat hainele părinților și a devenit alt om,
unul care-și stoarce sudoarea pentru rodul de aur,
simte cum îi înflorește inima de împlinire
și nu se mai satură de bucurie.
Se pornește cu greu, dar greul înalță
și-i crește în piept copacul vieții adevărate,
poate că experiența trăită cu sufletul ars
l-a făcut să prindă rădăcini lungi și puternice
și urmașii săi nu vor mai fugi de furtuni,
în alte locuri unde sunt mai violente.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturia de credință a unui marinar
Cât voi mai naviga pe marea care-n valuri mari zvâcnește
Credința mea nu se va micșora, o, Doamne, ci va crește;
Cât deasupra capului se rotesc stelele, cerești rubine,
Oștiri strălucitoare, eu îmi voi aminti mereu de Tine.
Am văzut o zi oameni vii, cu inimă generoasă și suflet mare,
Și-a doua zi s-au dus, fără împărtășanie sau binecuvântare,
În locul nevăzut, unde vom merge toți când clipa-aceea vine
Iar, Doamne, bunătatea și toate darurile tale le știu bine...
Necredincios par celor care nu mă știu, nu-mi cunosc miezul,
Ei nu văd cum în fiecare seară eu spun Crezul
În vâltoarea mareei care se avântă galopând spre zare,
Spre vestul nesfârșit unde seara soarele se prăbușește-n mare;
Mă gândesc în orele de veghe, în carturile lungi de noapte,
La acele lucruri care nu pot fi vândute, nici cumpărate,
Lucruri neprețuite, rare; nu iau în deșert sus pe catarg
Atotputernicia Ta, când valurile pe punte violent se sparg:
[...] Citește tot
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și violență, adresa este: