superlative şi ştiinţă

La cafeneaua literară

m-am trezit fericită în braţul dimineţii
sunt pregătită pentru cafeneaua literară
unde am să întîlnesc minunăţii, poeţii
cu spirit de înţelepciune rară.

cafeaua nu-i amară cuvintele sunt dulci
poezii de suflet să-mi încarce fiinţa
jocul literelor prin fantezii de prunci
aduce în prim plan arta şi ştiinţa.

metafore şi rime ordonate-n pereche
fac luminile să zâmbească pe chip
melodia timpului vibrează în ureche
fără prejudecăţi din negru arhetip.

poezia-i ruptă din cunoaşterea străveche
cel mai sensibil, sufletesc prototip.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justification act

poemul acesta te va căuta mult
nu are rezerve interdicţii
dar nici credinţă

poemul acesta te va durea

e ca un sfredel imens
care îţi intră în inimă chiar acum
aruncînd în aer bucăţi
de poeme mai mici şi mai grele

poemele mici
cu măreţia gîndului lor
calcă peste poemele mari
şi le acoperă cu o mantie neagră
ca pe nişte morţi
în luptă

dar totul e bine
în poemul meu mare

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar înţeleptul...

Teoria darwiniană a evoluţiei concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existenţa, este esenţa realităţii.

Iar înţeleptul, familiarizat şi impregnat cu acest mare adevăr,
aşteaptă calm moartea care, după ştiinţa lui, îl va reduce la nefiinţă;
el are informaţiile supreme şi-n acelaşi timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienţei.

Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutaţii invariabile şi inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestraţi cu o iniţiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.

Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinaţii,
au fost forţaţi să se accepte-n forma lor prezentă.

poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitatea iubirii

N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înţelept,
Nu am avut o măreţie anume,
Dar ţi-am dat toată inima din piept.

N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moştenit,
Însă am stat cu tine zi şi noapte
Şi-am fost al tău odor nepreţuit.

N-am fost sortit să ţes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ţi le-am spus mereu cu mare drag.

N-am fost un om de ştiinţă remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost şi am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.

poezie de Octavian Cocoş (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestie

Cel mai adesea nu-i;
este o lipsă,
adică o eclipsă
de-a nu ştiu cui.

Nu-i Lună, Soare
-în sclipiri pierdute-
doar fiinţele mărunte,
nişte oarecare...

... Cu pretenţii însă,
peste calităţi;
doar zeci d-impurităţi...
şi fiecare ascunsă!

Lipsa i se declară
aşa de complezenţă;
pretinzând o prezenţă
de fală, într-o doară!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transumanismul

transumanismul

era ultima frontieră sau ultima
închisoare? sau
reprezentă cea mai înaltă
tehnologie sau
este cea mai mare
ameninţare?
se întreabă oamenii cu intelectul
diminuat prin educaţia precară
amatori de a îmbrăţişa tehnologia
cine se opune progresului
va fi oponentul evoluţiei
şi vor dispărea

transumanismul este visul high-tech
al elitei conducătoare
şi a numeroşi oameni de ştiinţă moderni
sunt blocaţi în mentalitatea de stânga
încât cred că fuziunea omului

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu deliciu al firii

precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceaţă umbra unui coşar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinaţia dintre ţărână şi apă
o manieră vicleană

treceam singurii îndrăgostiţi de urât
în cea mai depravată zi
când
ştiinţa şi religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viaţă
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut şi urechi să audă...

întruchiparea răului -

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Şi de ce n-ar fi adevărat că există suflet?
Ce efort ar fi pentru Dumnezeu, care face şi desface
ţesătura fosforescentă a nebuloaselor,
care din câteva treceri de penel aşterne atât de subtil
lumina pe aştrii alunecând pe orbitele lor cereşti perfecte,
să-i confere spiritului imortalitate?

De ce este, de exemplu, mai de neînţeles
faptul de a renaşte decât cel de a te naşte? E mai absurd
să-ţi continui existenţa decât să nu mai exişti,
să exişti fără martori, când în jurul nostru,
aici şi acum, pulsează şi există
o infinitate de forme care surprind continuu
ştiinţa şi ochii ei de linx?

Speranţă, pâinea noastră ce de toate zilele,
speranţă, infirmiera celor în răstrişte,
murmură-mi acele cuvinte intime şi necesare
care se pierd în tăcerea nopţii,
în cele mai ascunse unghere-ale minţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celular

E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e şomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,

Fi'n'că ştiinţa ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Şi chiar un pic mai sus...

Că, frunzărind ziaru' local,
Găsesc... să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Ce–l doar văzui marţi, la Predeal...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie

E lumea făcută din rău, e foarte rea,
Zbătându-se-n supremaţii, tabu,
În egoism de-un viitor de acu'
Cu orice preţ; de-ar fi şi de-a elimina!

Este-un tipar preselectat, "puternic",
În mijloace şi căi fără morală;
Că şi el, etic, slăbiciune-i, boală,
Cu învingător cel mai pervers nemernic!

Este emulul zeilor, etern;
Infanterist "erou", cu baioneta
Înfiptă pe la spate... E muscheta
Ce trage-n neştiut, zeificând patern?!

E-al speciei născut; din totdeauna
Cel ce-şi omoară puiul, de-i bastard...
Călugăriţa ce-şi consumă partener... Ard
Popii pe eretici; făcând Soare... Luna!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!