Poezii despre superlative și știință
poezii despre superlative și știință.
Vaccin vital
De când te iubesc... și nu-mi mai trece!
La farmacie n-or avea ceva?
Doar n-o să mor dintr-o simplă iubire!
Ăștia se laudă cu știința lor,
Dar n-au fost în stare să descopere
Cel mai important vaccin: împotriva iubirii!
Uite, eu sunt acum maxim infestată;
Sunt dispusă să donez sânge, probe ADN, tot ce e necesar,
Ca, cel puțin, împotriva iubirii neîmpărtășite,
Să fim protejați!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria Big Bang
O teorie total explozivă
Expansivă și accelerată
De formare a universului
Se pare cea mai tare
Și cea mai de răsunet
Acum are și ea sincopele ei
Și unele neajunsuri
Fiind contrazisă sau negată
În timp va fi înlocuită
Ca și multe altele
În schimb ar putea rămâne
În artă și în creație
Conștiință și literatură
În știință și în memorie
Cea mai reușită metaforă
Și cea mai epatantă
Din câte au existat.
poezie de David Boia (9 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiu universal
Știința de astăzi socoate -
Savanții să dea probe pot -
Că legile fizicii, toate,
Aceleași sunt chiar peste tot.
Și dacă acestea se știu
Și toate sunt universale,
În logica asta se-nscriu
Și legile vieții morale.
Aici, pe planeta Pământ,
Ținută în viață de Soare,
Un singur principiu e sfânt:
Caimacul îl ia cel mai tare.
Deci n-o să ne mire defel
Când Domnul, din bolta cerească,
Veni-va să-i ducă la El
... Pe cei care pot să plătească.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistic
Mi-am depășit deplin credința-n mine
Ce o gândeam că-i de nezdruncinat;
Cuvântu-i cel puțin... dezesperat
Când doar zadar e... mistic intervine.
Greu explicabil; n-am niciun control
Nici plan să fac, chiar dac-am mai făcut!...
Împiedicat mereu să-l execut
De convergențe din neant, fără vreun rol.
Nu sunt în niciun fel carieristic
Cu crez că totu-n viață-i avuția
Și vrutu-n viață-i tot... D-am inerția
De crez, în "trend", că sunt... Irealistic!
Mă am exemplul cel mai concludent,
Al involuției pe scara de uman;
Orice credință pare-se-i în van...
Sunt neîncetat erou de accident!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena
Balena trăiește în oceane și în mări,
Copiind perfect peștii ca formă și mișcări;
Iar Știința arată limpede că balenele-s mamifere
Ca vacile, caprele sau cocoșatele dromadere.
Când nu-s perturbate, balenele de toate mărimile
Pasc la fel ca vacile, caprele sau cămilele
Ierburi cu fel de fel de alte forme de viață-amestecate,
Transformându-le-apoi, pentru puii lor, în lapte.
Nu fac nazuri și nu cer lucernă, ovăz și nici fân măcar,
Cum pretind camilele, vacile sau caprele de la grăjdar;
Balena, cel mai mare furnizor de lapte,-ar trebui practic
Să fie sursa noastră principală de suc lactic.
Laptele nostru din mare, de la astfel de specimene,
Ar trebui să provină, problema însă e, cine s-ar oferi oare
Și-aici apare, iată, un mare semn de întrebare
Să fie fecioara care mulge-o cireadă de balene?
poezie de Ellis Parker Butler, 1869 1937, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofii și plugarii
Cu-ai săi sfetnici de la curte craiul s-a pornit odată,
Ca să facă p-o câmpie o plimbare-ndătinata.
Sfetnicii, nouă la număr, povesteau, și fiecare
Înșira câte-o legendă, câte-un basm ori o întâmplare;
Craiul însă, dus pe gânduri, n-asculta vorbele lor,
Ci, tăcut, își păzea drumul călărind încetișor.
Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace
Îl lăsară-n draga voie, să gândească orice-i place,
Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat:
Cine este oare-n lume omul cel mai învățat?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă așteptam
din partea profesoarei de științe
exacte să fie cea mai boemă
dintre colegele noastre: să cultive în serie
mașini de mizerie la
îndemnul unei parcări cu picioarele obo
site în sus
(?!)
cu oasele masate într-o roabă pe
numele ei tanti florica... de fată
strecurată printre patru
mii de cilindri în vestul cu ochii pe un
talon de parcare în zone
de-un galben săpun sau șampon
de perucă de epocă re
volută cu grație
claxonând pe acei
mai tinerei dintre fii filosofiei
chibritului scăpătat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul cu trei femei
Un om poznaș au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene știință,
Au și găsit de cuviință
Ca pentru așa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toți a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de șuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două feluri de inteligență
Există două feluri de inteligență: una dobândită,
așa cum copilul la școală memorizează fapte și concepte
din cărții și din spusele dascălului,
colectând date din științele tradiționale
și, deopotrivă, din științele moderne.
Cu acest fel de inteligență promovezi în lume.
Ajungi în poziții mai înalte sau inferioare altor oameni,
conform cu abilitatea ta în a reține și folosi
informații. Tu călătorești cu aceast bagaj de cunoștințe
înlăuntrul și în afara câmpurilor cunoașterii, strângând mereu
mai multe însemnări pe foițele memoriei.
Dar mai există un alt fel de înscris, unul
deja gata completat, aflat în păstrare înlăuntrul tău.
O primăvară revărsându-se din propriul ei preplin. O prospețime
în interiorul pieptului tău. Această inteligență este diferită
și nu se îngălbenește niciodată, nici nu scade. Ea este fluidă
și nu se deplasează din afară către interior
prin conductele învățăturii artificiale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre superlative și știință, adresa este: