table

* * *

Ci gândise faraonul c-ar putea să ia cu sine
Tot regatul în mormântu-i, să-l salveze de ruine,
Dacă încrustate-n table de ceramică, cu semne,
Ar păstra în amorţire avuţiile-i eterne:
Frunze de palmier şi trestii, tronuri, pene înfoiate,
Aşternute-n pat de piatră, şerpi, coroane etajate,
Curtezane şi regine, zei cu capete de vite,
Mii de forme-ntreţesute, mii de vieţi încremenite
Într-o tablă fermecată pe care-o ţinu la piept
Până-n ziua cea din urmă, taciturn şi înţelept.

Şi când i-a fost dat să moară, preoţii i-au aşezat
Subţiatele lui braţe peste tristul său regat,
Ca pe-o umbră protectoare, ca pe-o cruce împietrită
Într-o sfântă-mbrăţişare, veşnică, nedezlipită,
Care visul să-i ferească de-ale vremii vitregii,
Chiar şi-atunci, în ziua care nu s-ar mai numi că-i zi.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Cand ma gandesc ce ma asteapta acasa,
Porcii aceia de petitori
Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier
Jucand toata ziua table
Pana li se-nmoaie si muschii si zarurile, de-a valma
Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere in casatorie o baba
Mai ceva decat Penelopa
( O fi imbatranit, intr-adevar si ea?)
Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte,
Care tese-n nestire, de nervi,
De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume!
Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire:
- Unde-ai putut sa fii pana acum?
- Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie...
- Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma,
N-ati avut toti acelasi razboi?
- Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptun...
- Fara Neptun, te rog, spune clar cu cine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

1. E-alint de cald şi dor acasă
Iar masa-ntinsă – în arome;
Zăpezi în streaşină, diforme,
Îşi plimbă iarna capricioasă...

2. Doi paşi-nainte, unu-n urmă,
Căci vântu-i iute-n solzi de seară;
Îţi naşti în suflet primăvară
Iar "caldul" viscolul îl curmă...

3. E ger în urma din zăpadă
Şi-n scârţâitul porţii noi;
Şi-i tremur printre fulgii-roi,
În vuiet: preţ de serenadă...

4. Cuptorul doarme-n foc aprins
Iar plita farmecă obraji -
Roşind, se-alintă-n zâmbet, calzi-
Iar ochii-s dor de viaţă-ncins...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (12 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roy Butler

Dacă învăţata Curte Supremă din Illinois
Ar fi capabilă să descifreze secretul fiecărui caz,
Cum ar fi acela de viol,
Ar fi cea mai grozavă instanţă din lume.
Un juriu, format mai mult din vecini, prezidat de "Butch" Weldy,
M-a găsit vinovat în zece minute,
Cu două voturi plus într-un un caz ca acesta:
Richard Bandle şi cu mine aveam o problemă privind un gard
Iar soţia mea şi d-na Bandle aveau o dispută
Referitoare la care oraş e mai frumos, Ipava sau Table Grave.
Într-o dimineaţă m-am trezit cu inima plină
De iubire întru Domnul, aşa că de ce nu m-aş duce să-l văd pe Richard
Şi să tranşăm disputa cu gardul în spiritul Lui Iisus Christos.
Am bătut în uşă şi mi-a deschis soţia lui;
A zâmbit şi m-a invitat să intru.
Am intrat – ea a izbit uşa şi a început să ţipe,
"Ia mâinile de pe mine, beţivan nenorocit!";
Chiar atunci a intrat soţul ei
Căruia am început să-i explic ţinând mâinile ridicate sus.
El s-a dus să-şi ia puşca,

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - I

De când nu i-a mai rămas
decât un singur cap –
după ce Făt-Frumos i le-a retezat pe celelalte –
Balaurul nu mai scuipă foc ;
priveşte cu blândeţe în jur
pentru că-i este milă de sine.
Nici Făt-Frumos nu mai este
chiar atât de intransigent
de când nu mai poate mânui paloşul
din cauza poliartritei.
Parcă nici unul dintre ei
nu şi-ar mai da viaţa
atât de uşor pentru o Cauză.
Cu vârsta, au început să-şi dorească
liniştea...
Au rămas foarte singuri
de când copiii navighează pe internet ;
de aceea, au nevoie unul de celălalt,
îşi fac mari concesii reciproce
şi, uneori, pot fi văzuţi împreună, în parc,

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă "şcoală"... mult strică

Tot aşa, din şpagă-n şpagă
-începând cu paza porţii
femei de servici'- mă roagă
diriginţi cu ştiinţa sorţii,
spus aşa pe îndelete;
copiii cu bani fac şcoală...
să-i împart băieţi de fete,
dar manii să nu fac boală,
să iau table, bănci, pupitre,
urinoare, lavabouri,
pline mucuri îmbâcsite,
minţi spălate în zerouri
să-i lăsăm să copieze,
să îşi facă masterate,
firme mari să desfiinţeze,
că de-s plini de doctorate
dudui-va sănătate,
va fi tot înfloritor,
toţi şi toate educate,
un exemplu de popor,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afonie

C mare de pitar, c mic de pitar
Cântec cu partitura săpată în table de lut
pe care se multiplică urechi cu timpanele dezvelite, întoarse-n afară
semne purtătoare de lănci
ecouri ale îngerilor transformaţi în pumnale
simfonii
simfonia destinului
cu o roată împotmolită-n nămol
şi abecedarul cu file îndoite de trecerea luminii prin litere
sângele se amestecă în fiecare celulă
cu plumbul căzut din cuvinte
săpând adânc în artere, în vene, în oase,
în aerul pe care l-ai ademenit să te pască,
în rostirile agăţate de gâtul oamenilor
cu care ţi-ai împărţit viaţa
încerc să ghicesc lucrurile care muşcă din tine
şi caut felia de suflet neatinsă de moarte

muzica a ajuns la final
şi bis nu se mai cere de mult

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Varvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun neromanţat

Din sus, din deal, pâlcuri se arată; pătrate strâmbe de nuiele
Sau ţambre, ce abia se ţin să lase dâre de căruţe,
Ce nu se văd... ba sunt, de sprijin pe la polate de căsuţe,
Ce în câte-o rână agaţă cer, cu fum 'n fuioare albe-albăstrele.

O ceaţă parcă ar da să-ntreme din ţevi de monştri, cum tractoare,
Pe asfaltul plin de nume stranii, pe lucii table, Benz ori Jeep,
Ce se adună, câmpuri pline -nici cuşma să ţi-o pui nu-i chip-
Şi se-umplu daruri, roabe pline... Mult peste deal, la strada mare!

La locul liniştei e-un molcom, parcă bătrân de atât uitat,
Doar răscolit de-un scârţâit de lanţ pe roată de fântână,
Ce-o duce în spate, parcă toată pe-un lemn, spinare de-o bătrână...
Şi-n aer lin ecou străbate; jertfă, un guiţ întârziat.

Lumini de zâmbet colorate şi bolta în depărtări o aprind
Şi alaiuri, parcă toate june, se înţes la mese în grupuri şic,
Privind prin sticla străzii o lume, fără de griji... zărind un pic
Parcă un moş, ce nu-i Crăciun, cu un sac rupt, plângând cerşind.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic început de vară

E toamnă-n început de vară, cu ceru' aproape în umbre gri cu alb
Şi doar arar cu câte un franjurat de azur, ce-n tonuri vânăt se topeşte
Cu ropot în şiroi, plesnind pământ, torent spălând asfalt în spume dalb
Într-un amestec rece cu pluş cald, sub câte-o rază, ce ochiul o zăreşte...

E bolta un ocean de adâncuri sumbre, înalte, stând să se prăvale
Doar după o boare de dogoare, se începând cu o caldă, fină adiere
Şi apoi cu o rafală de niciunde, purtând multul praf din deal la vale;
Cu rupt de crengi de frunze verzi, zgomot de table... rugi, priere.

Răzbate parcă-n haos voce în iureşul de voci în vânt printre şuvoaie
Şi multe muşte în roi apar ca dintr-un stup, libidinoase în atingeri...
Începe iar să curgă cer; pământ se face o apă din ocean, din ploaie
Ce ţine, ţine... Apoi albastrul clar, curat, răzbate vânătu-n împingeri...

... Doar pasager, că răzbunarea vine scurt, e fără leac, neîncetată....
Dispare raza stăbătândă; o pâclă albită e bleul, gri din nou se colorează,
Lăsând şuvoaie în dâră depresivă, în piept, mintea o făcând înceată...
O fi în fond un semn că totul e nesigur; natura încă-n lume-i trează!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la etajul şase

ne strângem de pe drumurile oraşului carnivor
în cochiliile locative ale blocului sat
populat în asociaţie ciudată de oameni
viaţa la zi trăită în acvariu
la parter şeful de scară contorizează pe vizor
liftul cară neobosit griji şi sacoşe lungi
un băieţel studiază formule inutilizabile
Coca de la şapte e mămică înflorită de griji
În faţa blocului doi pensionari joacă table
Unul e fost temnicer iar celălalt fost deţinut
Nu ştiu asta dar se bănuie şi continuă
la trei Muntenii tac după o viaţă împreună
Carmen de la opt se pregăteşte de evadare
are majoratul şi vise pentru tot cartierul
la ghena din capul blocului Costică repetentul
pregăteşte un grătar de mici stropit în bere
lângă el Florin de la nouă bate un covor de praf
la doi doamna Georgescu moare nehotărâtă
Bălanii sunt mulţi şi se ceartă la zece
la şase un bărbat spală vase la bucătărie

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!