Poezii despre America, pagina 3
Răul pe toți ne-a cuprins
Pe toți zeii din Olimp!
Oamenii rău au ajuns.
Să ne-îndreptăm nu e timp.
Răul pe toți ne-a cuprins.
Ne mâncăm unii pe alții.
Dăm în tată, dăm în mamă.
Ne omorâm verii, frații.
De nimic nu ținem seamă.
Arde pământul sub noi.
E pârjolită câmpia.
În răsărit e război.
Amenință România.
Ucraina e scânteia.
Europa se aprinde.
NATO nu deține cheia
Răului care se-întinde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt șarmantă și finuță,
rar ca mine pisicuță,
ochii verzi seducători,
cu priviri ce dau fiori,
îmi miroase gura-a flori,
nu a ton și a sardele,
eu nu mă urc pe perdele,
sunt o scumpă și în fine,
mor motanii după mine,
sunt o lady și o știu,
mă curtează-un pis candriu,
vrea cu mine o relație,
l-am trimis în recreație,
vreau motani stilați din UE,
pe care îl văd că nu e,
îl sfidez și bine fac,
i-aș băga pe toți în sac,
și trimite-n America,
la putere e pisica.
poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supără-te pe soare
Nu-i o noutate că persoane publice răspândesc neadevăruri;
Cum nu-i nici faptul că America trebuie să-accepte corupția
așa cum au făcut-o atâtea republici și imperii istorice
De-a lungul multor secole.
Mai bine supără-te pe soare pentru că apune,
Dacă asemenea lucruri te enervează. Fii atent la pantă și virează,
Toți sunt legați de niște roți. Acești oameni, acești războinici.
Această republică, Europa, Asia...
Privește-i cum gesticulează,
Urmărește-i cum se duc la vale. Găștile se hrănesc cu minciuni,
Omul pătimaș își joacă rolul lui; pasiunea rece pentru adevăr
Nu vânează în haită.
Nu ești Catullus, știi asta,
Ca să faci pamflete pe seama lui Cezar. Ești departe
de a avea pașii lui Dante și încă mai departe de
murdarele lui vrășmășii politice.
[...] Citește tot
poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transatlantic
America nu plânge după nimeni,
E hâtră, somnambulă și nebună,
Pe drumurile ei întortocheate
Am rătăcit cu vise-o săptămână
Când treci Oceanul, să-ți pitești aleanul,
Căci strigă de sub tălpi huma străbună,
Aici românii mâncă aguridă,
Și-au dinții strepeziți după română
America-i nebună!
Rea, dar preafrumoasă,
Și drumurile ei le-aș bate toate,
Autostrăzile întortocheate,
Și liquor store-urile cu melasă
Tu grasă, tu obeză Americă,
Ce-ameninți să ne-nghiți pe toți și toate,
Să știi că te-am văzut și nu mi-e frică!
poezie de Teodor Burnar din Exerciții de liber arbitru (2020)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria ciocolatei
Ciocolata e produsă
Din cacao, ce-i adusă
Din America Latină,
Ce-i a Domnului grădină.
Ácum patru mii de ani,
Pre-olmecii năzdrăvani,
Din America Centrală,
După multă chibzuială,
Inspirați de "zeul Tao",
Primii au băut cacao.
Au urmat la rând olmecii
Și maiașii, și aztecii.
Fu Columb ce, din știute,
La vreo mie și cinci sute,
A adus în Spania
Boabe cu corabia.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primele 7 țări mari producătoare de cacao în 2006 (4 sunt din America Latină): Indonezia (Asia), Ghana (Africa), Brazilia, Ecuador, [...] | Citește tot comentariul
America
să ne plimbăm prin new orleans
cu bluesul în sânge
cu melancolia în oase
cu pietre de granat în suflete
cu ace de fier înfipte în inimi
cu chitara lui b b în mână
ca o spadă de cruciat
deschizându-ne calea către amurg
suntem liberi să plângem
când bem din ginul cu gust de frică
suntem liberi să ne ungem pe fețe
cu maioneza din burgeri
și să credem că nu vom mai avea
nici riduri nici amintiri
suntem liberi să ne imaginăm că am fost
și să visăm că vom fi
cumpărați-mi un bilet pentru trenul
care nu duce nicăieri
și lăsați-mă să-l aștept în gară
pe valiza mea de carton
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călătorie
în secolul 21 și tu
ești tristă că suntem
în america latină cu narco
- traficanții care învârt arme
pe degetele pline cu inele
de aur cu pietre prețioase
am aterizat în junglă
lângă laboratorul de prelucrat
cocaină pentru fiecare american
șefii sunt în cămăși albe
transpirați fumează trabuc
în timp ce fac dragoste cu cizmele
de piele în picioare
strâmbi din nas când încerci ayahuasca
și mate într-un pahar de whisky
ești în lumea celor buni care au fost
strâmbi și răufăcători
acum plutești în lumi colorate
pe joncțiunea trei de întoarcere
în timpul nostru după vacanța
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refac drumul lui che gue
vara am plecat spre guatemala
și mexic
prin ecuador să vă te
forma agrară care a stârnit
furia latifundiarilor
nu am astm și părul e tuns scurt
che guevara era un refugiat din alte timpuri
în america de sud și centrală
iahtul meu pleacă
spre cuba spre plaja las coloradas
mustesc dorințe re
voluționare să ajung o legendă
bereta stă pe cap cu steaua militară
prinsă la mijloc
caut tovarășii și pornim spre sierra
maestra, leagănul insurecțiilor cubaneze
fumez trabuc să alung țânțarii
rescriu revoluția cu
baneză (!?) nu adaug nimic
îngrijesc bolnavii și răniții
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia o sută plus
De-o sută de ani mă nasc întruna
Pe Câmpia Română
Pe crestele Munților Carpați
Marea Neagră îmi ștampilează
orice nostalgie europeană
Cu Doina și Miorița
îmi tratez
orice junghi metafizic
Nu-mi pierd vremea
decât atunci când
n-am încotro
Punctele mele cardinale
sunt
Rusia America Dumnezeu și Franța
Dacă n-aș avea atâtea datorii
aș renunța
cu drag
la toți banii
Cu toate
că
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație celor din RAF
Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.
În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc deși jertfa lor, încet, se uită
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre America, adresa este: