William Shakespeare

Locuiesc într-o rană

Dacă naşul ţi-e Shakespeare
te întrebi cine-o fi naşa
uite vezi un trandafir
mândru ţi-a furat cămaşa

Sora lui o fi zici naşa
totul pare cam absurd
şi-ai o rană vai cât casa
locuieşti în ea hei eşti surd

Totul pare cam absurd
poemul e-un trandafir
roua-i viaţa ta pe scurt
zis-a naşul tău Shakespeare

N-o mai căuta pe naşa
moarte ţi-a furat cămaşa

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Renunţ oricând la toţi banii din lume,
La insula mult prea frumoasă,
La lumea perfectă-mbrăcată-n costume,
Ca să mă-ntorc sănătos acasă.

Ţara lui Shakespeare nu-i pentru mine
Şi simt cum alunec în ea,
Un dor năpraznic aievea mă ţine
Şi dezrădăcinarea e grea.

Prea multă ploaie mă-ntristează
Şi cerul prea gri mă apasă,
Copilul din mine încă visează
Şi vrea să se-ntoarcă acasă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de bibliotecă

Toate cărţile sunt acasă

eroii stau cuminţi în raft

şi singurătatea mai apasă

şi câteodată firele de praf

Eroii stau cuminţi în raft

toate aventurile-s la colţ

învelite iată în cearceaf

stele mă izbesc de bolţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (octombrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă schimbi, mă 4, 2, 1,
mă alb-negru,
mă orb şi mă eşti,
mă vii şi mă pari,
vrei o melodie deschisă la gust?
mă n-ai,
mă necondiţionat şi optativ înainte,
mai am sau nu cutii pentru idoli?
mă tai într-o latură a triunghiului,
mă shakespeare parţial,
mă dai, mă rămâi nimănui,
mă atât de înapoi,
mă eu spre târziu singur
sau invers,
dacă tot e un spital de dragoste,
sunt în aripa de cardiologie
ca un inconvenient.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Shakespeare

Shakespeare al meu să aibă nevoie de onoare
Ca oasele-i slăvite să stea sub pietre-n zare?
Ca ale sale moaşte s-asculte liniştea
Puse într-o piramidă cu vârful spre o stea?
Drag fiu al Amintirii, cu al tău bun Renume
De ce o biată piatră să poarte al tău nume?
Căci din uimirea noastră şi-a noastră încântare
Tu ţi-ai zidit mormântul spre veşnică-nchinare
Şi spre ruşinea artei care se mişcă-ncet
Ai scris slove frumoase cu stofă de poet
Şi inimile toate citind se bucurau
De versuri ce pe vremuri la Delfi se năşteau.
Iar tu, când fantezia pe noi ne-a părăsit,
În marmura cea albă cu grijă ai cioplit.
Acesta e mormântul ce-l meriţi după moarte
De care chiar şi regii ar vrea să aibă parte.

poezie clasică de John Milton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mi-am scris

cum stăteam risipit printre poezii
servind tofu alături de montague
la un pahar de cinzano şi dialogând
despre epistemologia lui locke
îmi scriu uneori câteva foi să nu uit
de mine în negura timpului
îmi aduc aminte şi de-o iubire
cu tot cu trupul său ostenit
arunc privirea spre montague
şi mă întreb ce-a vrut shakespeare
să-mi ascundă în această idilă
trec pe altă foaie rece şi albă
poezia scrisă pentru sufletul meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete
zic zău te-ai întrecut pe tine
că nişte fumuri ai celeste
şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-ai luat şi umbra înainte
şi-ai tras şi nişte ţoale fine
atât ai contracandidaţi în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte
că nişte fumuri ai celeste
tratezi de sus şi în cuvinte
zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înţelegi nu poţi.

Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.

Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu eşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe-n timp şi spaţiu
ne leagă numai o iubire....
născută cu Homer odată
şi se numeşte poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari.
a fost iubita lui Baudelaire
a fost iubita lui Whitman.

de la Virgiliu pân-la Puşkin
de la Rabelais şi La Fontaine
iubită de Villon şi Shakespeare
rămâne-n timp un vis etern!

pe noi ne leagă o poveste...
când toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat, şi nu în foileton.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe în timp şi-n spaţiu,
ne leaga numai o iubire,
nascuta cu Homer odata
si se numeste Poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari
a fost iubita lui Baudelaire,
a fost iubita lui Whitman!

de la Virgiliu pana la Puskin
de la Rabelais si La Fontaine
iubita de Villon si Shakespeare
ramane-n timp un vis etern!

pe noi ne leaga o poveste...
cand toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat... şi nu in foileton!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!