aforisme

În zăpadă

La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârşit entuziasm
Până la moarte.

Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!

Comentarii

Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopţii" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supravieţuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranţă o clasificare diferită, şi anume aforismul. Un aforism cu afirmaţii destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiţi cu "entuziasm", îmbogăţire spirituală care îi însoţeşte la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârşit entuziasm/Până la moarte", un conţinut religios care aşază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus şi un vers ambiguu citit ca - "în sfârşit entuziasm" - restricţie, în măsura în care se aminteşte că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuşi, s-ar putea numi şi contrariul, şi anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziţia către o formă de existenţă post-existenţială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" şi sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, şi anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziţie, totuşi, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotaţie pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă şi existenţa monahală se suprapun în imaginea unei existenţe împlinite.
Ca poezie, textul câştigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conţinutului aforistic.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

"În politică nu există onoare" (pamflet după un aforism al lui Benjamin Disraeli, şef al Partidului Conservator şi premier al Angliei în sec. XIX)

Disrael' cândva spunea
Fără jenă sau perdea:
Nu există josnicie,
Faptă rea, vreo mârşăvie,
Politrucii să n-o facă
Dúşmanii când şi-i atacă.
Ba nu este nici trădare
Să n-o facă-n ziua mare
Politrucii, ticăloşi,
Lacomi, cruzi şi odioşi,
De le-aduce vrun folos,
De primesc un os de ros.
Gata veşnic de trădare,
N-au nici cinste, nici onoare.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parapanta

În fiecare dimineaţă, te arunci în vid.
Alergi spre abis, ca un civilizat.
Ca un aforist cu lectorat defunt.
Pământul se roteşte, din ce în ce mai nebuneşte.
Şi lumea iar îţi scapă, cu siguranţă.
Evohe, Icar, în sfârşit ai reuşit!
În astă scufundare, îmbătat de profunzimile aerului.
Cum să nu devii lejer?

*

Azi, te arunci în cer.
Purtat de vibraţiile ţâşnitoare ale unei vieţi
Evită să priveşti de sus acest vultur
— Să rămânem prieteni, frate piţigoi.
Aerul foşneşte şi nu se vestejeste niciodată.
De tragi de o frânghie, soarele se-ntoarce.
De alta, o culme se pleacă.
Şi neaua a căzut, acolo sub lumină.

[...] Citeşte tot

poezie de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorului român (pamflet după un aforism al lui George Orwell)

Atâţia ani, neîntrerupţi,
Tu ai ales mereu corupţi,
Escroci şi hoţi, şi impostori,
Şi mincinoşi, şi trădători.

Tu i-ai votat pe-un mic şi-o bere,
Iar ei te fură, fac avere;
Deci nu te plânge, orice-ai zice,
Eşti victimă, dar şi complice!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grook de consolare

Desigur, te doare
când pierzi o mănuşă,
dar închipuie-ţi durerea
pe care-o simţi – n-o pot exprima –
când, după ce-ai pierdut una,
o arunci şi pe cealaltă,
pentru ca apoi
s-o găseşti pe prima.

NB. Piet Hein,1905 – 1996, a fost un savant danez, filozof, matematician, inventator, arhitect şi poet.
El susţinea că marea falie culturală care ne desparte nu este cea dintre "a avea" şi "a nu avea", ci dintre " a
cunoaşte" şi "a nu cunoaşte".

* GROOK, " gruk" în daneză, termen creat de Piet Hein, este o formă sofisticată de aforism rimat,
caracterizat prin ironie, paradox, concizie şi uneori prin accente satirice.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cui îi pasă?

versuri, aforisme... le citiţi pe gratis,
vă drogaţi cu ele, parc-ar fi canabis,
v-alungă durerea, în extaz vă lasă,
dar de cel ce scrie, oare cui îi pasă?

voi nu ştiţi că scrisul pe-autor îl costă,
vreţi doar o ieşire din viaţa anostă,
fără cheltuială, profitând întruna
de un suflet care-i uitat de Fortuna.

când intraţi pe Facebook, încărcaţi o poză
care să ateste viaţa voastră roză,
copy-paste sub poză - vorbe înţelepte,
ca să creadă alţii c-aveţi minţi deştepte...

care-i sensul vorbei, cine se întreabă?
câţi mai pot discerne într-o lume snoabă?
cine-i autorul? oare mai trăieşte?
cu sinceritate, cine-l preţuieşte?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunare cu râvnă

Adunam cuvinte şi expresii bizare
In tolba reveriei eminamente vie
Acolo pe meleaguri concludente
Se gângurea un destoinic pretext
Sub forma unui formular contemplativ
Şi acolo se hrăneau cititorii de baştină
Adunam aforisme în plus la proverbe
Şi cu ele se de delectau înţelepţii
Adunam desăvârşirea în cuplete
Dar răsăritul straşnic cu străluciri
Determina mersul în cercuri gregare
De atunci planele si stele şi particule
Ne dau rotocoale in tumultul inerţiei
Şi adunam fără oprire şi fără răstimp
Secvenţele colaborau adesea pe margini
Şi în centru sau pe ritmuri lingvistice
Luam şiruri fără sfârşit şi fără de început
Şi le însumam din imagini răstălmăcite
Şi compuneam infinitul din fragmente
La rândul meu fără tăgadă de expresie

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (29 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

”Sub forma unui formular contemplativ Şi acolo se hrăneau cititorii de baştină Adunam aforisme în plus la proverbe Şi cu [...] | Citeşte tot comentariul

Omul şi dorinţele (pamflet inspirat de un aforism al lui Mihai Cucereavii)

Omul sănătos de toate
Vrea să aibă, peste poate.
Vrea maşini de lux şi vile,
Bani, bijuuri, aur – kile,

Vrea pământ, păduri şi lacuri,
Parcă ar trăi cinci veacuri.
Dar când se îmbolnăveşte,
Sănătate doar doreşte.

Îşi dă seama, cu dreptate,
Ce deşarte au fost toate
Şi că a pierdut, biet fleţ,
Bunul lui cel mai de preţ.

Iar acuma, istovit
Şi de boli rău chinuit,
Ar da mult, le-ar da pe toate,
Pentr-un strop de sănătate.

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e oarbă?

Că dragostea-i tot timul oarbă,
Chiar filosofii-şi spun în barbă,
O spun poeţii, fabuliştii,
Romancierii, aforiştii.

De este orb vestitu-Amor,
Cum de ţinteşte-aşa uşor,
Cum nimereşte-aşa de bine
Când arcul el în mâini îl ţine?

Fiu al Venerei, adorat,
Copil viclean, înaripat,
Cu păr buclat, strălucitor,
E un arcaş necruţător.

Că stă pe loc sau trage-n zbor,
Ţinteşte drept, fulgerător,
Şi-oricât, oricine s-ar feri,
El inima i-ar nimeri.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (9 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nemărginirii

Motto:
"Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului."
Lucian Blaga, Aforisme

Dincolo de noi, se află infinitul,
Un loc geometric unde săvârşim,
(Necunoscutul, totul sau nimicul)
Pe care nici în gând nu-l covârşim.

Viaţa ne-aţâţă să năzuim zenitul
– E visul ei de când ne obârşim –
Dar, dincolo de noi, se află infinitul,
Un loc geometric unde săvârşim.

Cu fiecare zi, ne exersăm sfârşitul
Prin tot ce-n mod finit desăvârşim.
Cu greutate, acceptăm indefinitul;
Până la urmă, tot în el, ne pripăşim,
Căci, dincolo de noi, se află infinitul.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!