Poezii despre artă și existență, pagina 3
Archibald Higbie
Te-am disprețuit, Spoon River.
Am încercat să mă înalț deasupra ta,
Mi-a fost rușine de tine.
Pentru că ai fost locul nașterii mele,
Te-am urât.
Acolo, la Roma, printre artiști,
Vorbind italiana, vorbind franceza,
Aveam de multe ori impresia că m-am eliberat
De orice amprentă a originii mele.
Mi se părea că atinsesem zenitul artelor
Și că vedeam lumea cu ochii maeștrilor,
Că respiram același aer pe care îl respirau și ei.
Însă ei treceau pe lângă lucrările mele spunând:
"Către ce anume țintești, prietene?
Câteodată acest chip pare a fi al lui Apollo,
Altădată al lui Lincoln."
Știți că nu exista cultură în Spoon River,
Iar eu mă înroșeam de rușine și nu-mi găseam pacea.
Și ce aș fi putut face, alcătuit și crescut
Din solul acestui ținut din vest,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt de îți stă mintea
Mottor:
Zeițo să intrăm undeva
că simt că o să fac
dragoste pe mine!
Evident facem o grămadă
de stupizenii îndrăgostite
pe care omul normal
nu le-ar face
să nu-l râdă și curcile.
Iar dacă azi nu iubim
și totu' îi trist de-ți mere prost
ca noaptea
mâine iubești o lume întreagă
și toate îs bune și faine.
Nu-i chiar frumos să fim
doar niște măști pe un zid
oricât de artistic atractive
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu exist!
Cu mine v-ați pozat degeaba,
Eu nu exist!
Și inutilă v-a fost zdroaba,
Futil și trist.
Prin stranii puncte de vedere,
Sub semn cubist,
Recenzii fără maniere,
Eu nu exist!
Degeaba v-ați mândrit cu mine,
Minimalist,
M-am lepădat de găști cretine,
Hilar și trist.
Mergeți pe scenă, sau în sală,
Nu sunt artist!
Doar spectator atins de boală,
Un ziarist!
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
vreau poemul să vorbească de al verii miraj
când totul este verde și-s vesele parcuri
străbat cu fericirea intim pelerinaj
secundele în ornic se joacă pe arcuri.
acum renasc în rime visele supreme
nopțile sunt tandre mă învelesc cu raze
lumina din cuvinte se transformă poeme
Luna se destinde pe iubitoare fraze.
n-am să scriu despre dureri și lacrimi
credința mă îndeamnă la gesturi și fapte
știu că în univers există și patimi
dar viața este dulce ca miere cu lapte.
poeții mă inspiră răsar dintre mulțimi
trăirea lor boemă e-n opere de arte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ringul de dans
Dansul este desfătare, artă, pasiune,
O meserie demnă, răsfăț, reuniune,
Antrenează descărcări de energie pură,
Prin exaltări vioaie, privirile le fură.
Ritmul și armonia te îndeamnă să exiști,
Chiar și nepriceput, timid devii tentat să riști,
Pășești entuziasmat spre cine te așteaptă,
Plăcerea depășește și etică și treaptă.
Zvâcniri armonioase de demoni sau de îngeri,
Sustrag toți partenerii din tainice înfrângeri,
Senzorii vrăjiți acced idei efervescente,
Arzând emoții tandre în dulcile momente.
Energii ce leneveau ca într-o inhibare,
Așteptau mâna întinsă spre descătușare,
Vorbele devin vacarm în muzica ritmată,
În priviri e-înfășurat băiatul lângă fată.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop (8 august 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demisol
zilele se recompun precum arta
sunt individualiste
nu există zile ci zilieri
nici orașe doar orășeni
nici poezii nu există ci poeți
care se scriu
simpli scribi ai orașelor de rangul al treilea
pentru că numai în orașele mici
poți zări arhetipul cuvintelor
te îneci în lumina unui timp vertical
și îți strigi aducerile-aminte
lumea aceea de 7 ori șapte care
vine năucitor de zânatică
să îți cuprindă nefericirile pervertite
în happy story
primele ore ale vieții sunt versatile
iau forma sunetelor și tonalitatea zborului
sunt zigzaguri peste monada cuvântului om
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imago vieți
orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului
țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii
toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ucis
A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
Cu sângele ei a pictat un tablou,
A pus un pește de baltă
Să danseze în "Giselle",
La luat pe Dumnezeu
și l-a dus la o casă de randevu.
Tablourile lui se vindeau
Ca pânea caldă,
Nimeni nu știa
Că artistul murise
Cu o sută de ani înainte,
Dar cineva schimbase semnătura.
Deschid fereastra de la etajul șapte,
Simt nevoia irezistibilă să zbor,
Aș dori să planez peste oraș,
Să nu mai revin la etajul șapte,
Există ceva mai banal
Decât cifra șapte?
Nu vorbesc despre simbol,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori suntem legați de amintiri
Uneori suntem legați de amintiri
și nu există foarfece care să poată tăia
acele fire rezistente.
Sau frânghii!
Vezi podul de colo, de lângă Casa Artiștilor?
Câțiva pași înainte de acel pod
jandarmii au împușcat mortal un muncitor
care mergea în fața mea.
Aveam atunci doar doăzeci de ani,
dar ori de câte ori trec pe lângă acel loc
amintirea revine.
Mă ia de mână și mergem împreună
spre portița cimitirului evreiesc,
prin care am fugit
din fața puștilor.
Anii au trecut cu pași tremurători, șovăitori,
și eu împreună cu ei.
[...] Citește tot
poezie de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă marină
Nicio rezoluție n-a trecut dincolo de prezidiu și de ciocănel;
Nu există niciun omagiu, vot, pledoarie sau relatare;
Nu există voci care să se ridice și să-i laude-n vreun fel,
Care să ofere jumătate de justiție celor care trudesc pe mare.
Nici ochelari care să sesizeze dansul nuanțelor pe ape-n zori;
Grația pescărușilor în zbor planat n-a fost deslușită îndeajuns;
Nu-i artist în lume care să descrie realitatea, de care te-înfiori,
Din vortexul unui taifun, să picteze bezna unei nopți de nepătruns.
Nu putem trăi acele senzații pe-o mare de cerneală și de tuș,
Nici simți mușcătura stropilor salini sau vedea furia furtunii;
Creionul care desenează marea îi mimează doar tragediile, jucăuș;
Că durerile omului și tornadele încap pe o hârtie cred doar nebunii.
poezie de Burt Franklin Jenness, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre artă și existență, adresa este: