Poezii despre artă și frumusețe, pagina 3
Arta - cuvânt frumos
Un viciu virtuos
De veacuri întregi
Tolerat de legi!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se călește fierul
Ca pătimaș culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.
Și-așa în templul meu cu porți închise
Frumosului i-am închinat discret
Și-nfiorarea caldă de poet,
Și arta rece care-o stăpânise.
Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se călește fierul înroșit
Spre-a-i oțeli flexibila substanță.
Numai așa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanță,
Când suferința mă făcea să plâng.
sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foi subțiri de artă și exprimare
Sap în trupul așteptării
Umbra chipului tău
Și în ploaia revederii
Calc deplin pe ce e rău
Mă-nvelesc cu foi subțiri
De artă și exprimare
Deloc să nu te mai miri
Căci eu sunt în căutare
De cuvinte și de fraze
Ce includ subiectiv
Tot ce poate să ne arze
Cu-al cuvintelor fitil
Să se stingă dar ce-i rău
Doar ce-i bun și e frumos
Să absorbi în gândul tău
De umblet să ai folos
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micu...
Cine-i Micu?
E bunica ce sfințește
Tot ce Dumnezeu iubește.
Tot ce e mai scump pe lume,
Noblețea și bunul nume,
Țara, neamul și copiii,
Comori sfinte, fără preț,
Bucurii și slăbiciune...
Artă veche cu renume,
Stemă cu respect în lume,
Neam frumos, să nu te pierzi!
Spune Micu, în rugăciune,
Când se roagă lui Isus.
poezie de Valeria Mahok (17 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicirea
În jurul meu se-agită un demon, ne-ncetat;
Sufletul mi-l înfoaie ca vântu-n steag în bernă,
L-înghit și simt că-mi arde plămânul de-îndat'
Și-l umple c-o dorință greșită dar eternă.
Și cunoscându-mi bine iubirea pentru Arte,
El ia uneori forma unei frumoase doamne
Și sub pretextul unei lehamite deșarte,
Buzele mi-amăgește cu filtrele infame.
Astfel el mă desparte de-a Domnului privire,
Aproape fără suflu și frânt de istovire,
În mijlocul câmpiei Plictisului m-așează;
Și-aruncă-n ochii mei, fără nerușinare,
Uneltele mânjite ce capete retează
Și-a Nimicirii armă aflată-n sângerare!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cuvânt
Profet al propriei inimi rănite,
Poete vino și spune un cuvânt
Așterne-l pe tăblițe de cer aurite,
Fă-l rugă, fă-l armă, fă-l cânt!
Fă-l turnuri de apărare, și scut,
Faruri mărețe, izvor de lumină,
Lumii bezmetice cuvântul arată,
Cuvântul se vrea exprimat,
E frumosul, utilul, e artă,
Poete, nu-l pune la înghețat!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie minunată
Femeie minunată, îmbătrânește demn
Și nu trăi doar pentru ai tăi admiratori
Căci timpul e artist și el lasă un semn
Numai la tine-n suflet, nu și în privitori.
Iar fardul tu să știi, ți-ascunde frumusețea
Mai bine să te bucuri de cum arăți acum
Trăiește cu vigoare, dezvăluie-ți blândețea
Să te admir, să simt al dragostei parfum.
poezie de Richard Barnes, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi
Bună dimineața farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primește-mă în sufletul tău, cu flori și suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei românești
Îmbrățișează-mi visul și vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinți, statui și flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucenicul
Tu, marele bijutier
Al diademelor cerești
Tu, care veșnic șlefuiești
În cosmicul atelier,
Primește-mă ca ucenic,
În nopți de taină să mă-nveți
Canonul sfintei frumuseți
Să scot podoabe din nimic.
Și-așa trudind la cizelat,
Slăvitul meu stăpân și domn,
În zori să picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.
Tu, care dăscălești artiști
Și-ți iei la glorie părtași
Vizionarii uriași
În geniul cărora te miști,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modificari in ploaie
Si ploua ca o mie de lentile
pe toate-aceste asezari umile
ce stralucesc, de ploaie incarcate,
cu totul altfel ca-n realitate.
Ce fel de carnaval ofera plansul,
ce bal mascat cu dioptrii intr-insul,
si nici un fel de amanunt nu scapa
de arta picaturilor de apa.
O cruce-n pirostrie se indoaie
de-atat rasfat al spicelor de ploaie,
garoafa pare-un mic proiect de bata,
iar tu, frumoasa mea, devii urata.
Prin ploaia ca o mie de lentile
cresc toare -aceste asezari umile,
biserica in ceruri parca scapa
pe un talpici de raza si de apa.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (26 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre artă și frumusețe, adresa este: