Poezii despre artă și muzică, pagina 3
Momente epice
muzica și poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admirații se oglindesc în destin
emoții nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin
cultul metafizic al nunatelor definește poezia
lumea ideilor care unește filozofi și poeti
orgoliul de-a atinge extazul și frenezia
reflexe sistematice născute în dimineți
explozie de sunet și lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele
din muzică și poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin de Harlem
Ceea ce strălucește-aici nu-i apă,
Aceste dense șuvoaie furtunoase
Care-împing sângele, alungând spaima din oase,
Dincolo de teamă, pe-aleea viselor frumoase;
Acesta este-un vin care trebuie să curgă,
Nu contează unde, nu contează cum;
El are propriile lui daruri de-a se prelinge
Acolo unde aerul e plin de cântece și de parfum.
El poate vrăji cu multă artă orice flaut
Și-umple buzele c-un fior proaspăt, treaz,
Iar măsurile melodiilor pe care le provoacă
Trezesc în coapse dorințe, freamăt și extaz.
poezie de Countee Cullen,1903-1946, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de vâslă și de lotcă
e seară și răzbate cântecul de lotcă
valuri de speranțe dansează o polcă
cele trei brațe îmbrățișează marea
cât vezi cu ochii albastră-i zarea.
pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire
mereu influențează nuferi la înflorire
corăbii cu lumină poposesc în deltă
pasiuni de viață amplu se dezvoltă.
raiul de apă mai vreau să-l străbat
ca o libelulă cu chipul schimbat
minunile deltei au ajuns picturi
schimbă chipul artei și trec în culturi.
e seară și răsună cântecul de lotcă
pescarul soarbe o cincizeacă de votcă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anemone
Voi flori zglobii
în mâinile fecioarei,
prin ce mister
ați devenit cuminți
în ochiul de artist?
Ce vrajă
veți fi emanat
din cupe colorate,
de l-ați făcut
în mare grabă
mâna lui moartă
să și-o transforme
în penel?!
An după an
omagiu vi se-aduce,
chiar dincolo
de viață și de moarte.
Prin sala tristă
admiratorii trec
și se petrec,
[...] Citește tot
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
1971
Doi oameni au pășit decis pe lună
Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe și prin arta ce visează
Și șlefuiește, ce-au putut să vază-n
Nedeslușit noroc? De aventură
Și har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Și hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfințire
Primesc. Sporește-n toți mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit și vrednic. Energie
Sporită risipește. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-acești prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiți cântată,
E monumentul lor, eternă, una.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Să cauți râul ce e timp și apă,
Să-ți amintești că timpu-i tot un râu,
Să știi că ne petrecem ca un râu
Și-al nostru chip se oglindește-n apă.
Să simți că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... și că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.
Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani și luni și trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri și simboluri.
Să vezi în moarte-un vis, în asfințit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră și-asfințit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din gară în gară
Cea mai urâtă faimă ne omoară
În Europa ultimelor știri,
Suntem români, fugim din gară-n gară,
Din patria strămoșilor martiri.
Vom pustii de tot această țară,
În contul unei lente prăbușiri,
Și vom preface-n muzică ușoară
Vechi voievozi cu degete subțiri.
Iar pe aceia care încă ară,
Iar pe acei ce încă fac zidiri,
Îi vom lăsa în jalea milenară
Și-n focul tânguitei lor uniri.
Noi emigrăm târâș, din gară-n gară,
La granițe bocim ca musafiri
Și facem România să tresară,
Ca vagabonzi la ultimele știri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurcați în delir
Chiar vrei s-auzi nimicuri dulci
Și vorbe calde, dar deșarte?
În gândurile împrăștiate
Căzute, negre cruci.
N-am vrut să te-nlesnesc
în așa harababură,
Dar ochii înecați mi-erau
doar în băutură.
Dansam pe muzică... cam surdă,
lentă și prea tristă
Ori era doar în capul meu,
Iar tu mi-erai artistă?
Cum să iubesc altă femeie,
Când eu, iubito, pentru tine
Am înșirat pe-atâtea foi
două-trei gânduri, o mie?!
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
femeile fericite își țin viața
în valize captușite cu atlas roz
au poze cu pui de rinocer alb
și își coafează părul precum medusa
siropul prăjiturilor făcute de ele
vindecă răni din dragoste
scriu cărți cu dermatograful
pe mijlocul oglinzii
cine ar mai vedea cearcănele
de pe inimă
când la îndemână e mereu un ruj roșu
și o cutiuță muzicală în care
cântă o mierlă gheișă
alunecările femeilor fericite
sunt niște arabescuri
pe o catifea stacojie
pe care la urmă își vor depune
[...] Citește tot
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argheziana
Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre artă și muzică, adresa este: