Poezii despre arte plastice și suflet, pagina 3
Chipul tău iubito
Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se așterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topește în palma ta.
El este rugul care încălzește
O inimă rece și grea.
Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Și dulce ca strugurii din vii.
O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile cerului
Florile cerului
Mă plouă pe pletele-mi de soare
cu florile cerului în alb pictate,
înmiresmate de un vis de iubire.
Mă pierd într-un decembrie de dor,
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului înghețat de tainele existenței.
Cerul și-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.
Tăcerea adie printre copacii brodați
de sălbatice dorințe ce dansează-n noapte,
prelungindu-mi trăirea efemeră.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 20
Natura, ca femeie te-a pictat,
Stăpân-stăpână al pătimirii mele,
Cu suflet bun, de doamne, te-a înzestrat,
Însă statornic, nu cum îl au ele.
C-un ochi mai luminos, dar mai fidel
Ce nu transformă-n aur ce privește;
Bărbat deplin, adevărat model,
Femei, bărbați, pe toți îi uluiește.
Și-ai fost creat femeie la-nceput
Însă Natura a simțit iubire
Și-un alt organ ți-a pus, și m-a durut
Căci pentru mine e o păgubire.
Dar dac-ai falus, nu-ți uita menirea
Dă-i-l femeii, mie dă-mi iubirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângi și bucură-te, tată!
(dedicată Nanei Ileana Filip)
Ești îngerul ce m-a atins cu aripa
Și a țesut bulgări de miere
Pe care i-a pus în fagurii cerului.
Ești umbra misterului...
Ești un lampion de mătasă
În care au adormit fluturii,
Purtând în suflet, dorul de-acasă.
De aceea sufletele lor,
Dansând cu sufletul tău,
Au pictat treptele cerului
Cu lacrimi de sânge.
Ai regretat că ne-ai pierdut, tată,
Dar bucură-te că
L-ai cunoscut pe Creatorul Divin!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt că sunt plin
ochi de dragoste și alte boli
de inimă în sufletul care pictează
buzele tale pe buzele mele
mai mult pe retină îmi urcă
am ajuns la punctele de suspensie
sufletul e un fluture albastru
iubesc intens părul blond
lacrimi de nebunie ies să-l ude
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde
De unde această
curgătoare lumină
ce îmi transformă în vitralii
pleoapele
și șoaptele acestea sculptate
în ușiorii de cireș
ai sufletului?
De unde
izvoarele susurânde de dor
clipocind stele
și de unde eu
înspre tine târâindu-mi setoasă
umbra?
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori și vise
Crezând că putem fi tot ce vrem
Visăm culori vii într-o lume moartă
Ne rupem aripi înainte să zburăm
Topim povești de zahar în copilăria spartă.
M-ascund adesea-n realități
și dorm în vise-nchise
Pictez pereții minții fără vanități
și reaprind cu mii de baterii camere stinse.
C-o ușă-nchisă nu se face beznă
Ai ochelari și vezi doar cai,
Conturul unui suflet gol de sentimente
Deschide răni pentru a căror vindecare
Nu ai bani.
poezie de Maria Medeanu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria Medeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă ipostază
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu știu ce generatoare de lumină
Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creație divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În fața originalului care ești tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseții de acu.
Visați voi stele, flori, natură, soare
Aruncați-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniștit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuși, căci totu-i poezie.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ...
Dacă aș sădi un copac în grădina ta
Oare ai culege fructul oprit din el ca să avem raiul nostru?
Dacă ți-aș pune un apus să-l pictezi în ochii mei
Ai răsări în fiecare dimineață pentru mine?
Dacă aș alege cea mai frumoasă primăvară din viața mea
Ai pune toate florile ei în brațele tale, dar de la mine?
Dacă aș culege o toamnă din sufletul meu și ți-aș dărui-o
Ai culege fructele iubirii cu mine din ea?
Dacă m-aș face altar pentru tine
Ma-i lua de mână ca să mergem împreună până la începutul sfârșitului?
Dacă...
poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții în Regatul Morții (sonet omafial)
POEȚII ÎN REGATUL MORȚII
(sonet omagial)
Se frânge viața-n fragile destine
Și după moarte nu e dimineață,
Doar veșnicia înghețând speranță,
Pe sculptori de vers ostatici îi ține.
Și-au frânt aripi în labirint cu ceață,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreață.
De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-și plâng creatorul.
Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozește Fondatorul
De sorți, din colivia ce-i e casă.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arte plastice și suflet, adresa este: