Poezii despre briză și inimă, pagina 3
Toate vor fi-n regulă
Cum aș putea să nu fiu fericit când contemplu
cum se limpezește cerul dincolo de fereastră, departe,
iar mareea la reflux se reflectă pe tavan?
Va exista mereu cineva care moare, va exista moarte,
dar nu-i nevoie să discutăm despre asta acum.
Poeziile zboară din noi fără-a fi convinse sau îndemnate
și sursa lor este inima care stă pururi de veghe.
Soarele răsare-n pofida oricăror orizonturi întunecate,
iar orașele de departe sunt frumoase și strălucitoare.
Lenevesc în desfrâul razelor de soare fermecător,
Urmărind cum vin zorii, cum plutesc norii-n brize ușoare.
Toate vor fi-n regulă, la locul lor.
poezie de Derek Mahon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci și ascultă!
Taci și ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci și ascultă glasul pământului,
Cum doinește frunza în foșnetul gândului.
Taci și ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci și ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.
Taci și ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci și ascultă pașii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.
Taci și ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră șuvoaie,
Taci și ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.
[...] Citește tot
poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup kilimanjar de chivot
Pe vulcanul tău kilimanjar
Lunec ușor în ghețar
Topindu-mă în așternut de rouă
Misterului de savană...
Cu fulgere de gazele ojate
Aprinzându-mi focul unui piton regal
Prelins până în piramide de migdal
In Nilul deltei lotusului
Inmiresmat mediterean cu brize
de Cleopatră
Invăluită ecuatorial...
Infiorându-ți riftul
In cascade cu scarabei de foc
Lianelor dolomite-n teluric de ireal
In jerbe gheparde de lavă.
Ucigându-mi ispitele de leu
In chivotul șoaptelor
Regină Saba a inimii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros
venisem a cuprinde soare
și partea-mi de mare
indus în festivalul dantelelor înspumate
fiecare bulă
un sărut început
consumat
pierdut
în ritm amețitor
briza îmi șoptea în ureche
o poveste veche
apa se umpluse de lacrimi
iubire speranță dorință tristețe
regrete sau ură
resemnare
tandrețe
triști albatroși sfâșiau cerul
țipându-și toamna
vaporașe sprințare veneau și plecau
în volte și tangaje
încropeau mariaje
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi și stele
lângă mare mă așez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!
aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranțe de-nceput
si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat
ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
AFRODITELE VISATE
Din valurile mării, afrodite
Răsar să fure inimi rătăcite,
Capcane pun cu pletele în vânt
Poeților ce-noată în cuvânt;
Fântâni de-albastru ochii le adapă
Visările din rime la agapă,
Și șoaptele-afroditelor sunt brize
Purtate-n ale viselor valize.
Nu râdeți de poetul ce visează
Că marea o zeiță îi creează,
Mai pură decât versul ce așteaptă
Să urce spre Olimp încă o treaptă,
Din valuri afrodite-l împresoară
Și inima-i se face o vioară
Ce cântă, ca prin cântecele scrise,
S-aveți doar afroditele în vise!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micile valuri de la Breffny
Veselă, șoseaua coboară din munți spre mare, printre pini și fagi,
Traficul este intens, cu cai și care multe, cu zgomote duium,
Dar drumurile de țară de la Cloonagh îmi sunt cele mai dragi,
Drumeagurile de la Cloonagh îmi cutreieră prin inimă și-acum.
O furtună venind dinspre ocean trece până dincolo de deal
E-un fel de glorie în ea și-i o amenințare-n vânturile-nalte,
Dar aerul crepusculului de seară e straniu, nemișcat și ireal,
Și vin apoi brizele ușoare, care-mi sunt mai dragi din toate.
Talazurile Oceanului Atlantic mătură tot ce le iese-n cale,
Strălucind cu bancurile lor de hering într-un maritim curcubeu,
Dar Micile Valuri de la Breffny lipăind pe nisip, muzicale,
Mi-au fermecat inima, oriunde-aș merge ele curg în sufletul meu.
poezie de Eva Gore-Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ți-am adus
o petală de trandafir roșu
în buze am strâns-o delicat
să nu o strivesc
ți-am adus și ieri o petală
te-ai supărat că am strâns-o prea tare
fără să vreau mi-am încleștat buzele
simțeam o durere în inimă
de la iubire
până la urmă m-ai sărutat
încă păstrează voluptatea trandafirului
dacă aș avea o daltă l-aș sculpta
să rămână veșnic roșu
buzele noastre se unesc
petala trece de pe buzele mele
pe buzele tale
sărutul e ușor și rapid
petala seamănă cu o rană
de îndrăgostit fericit
întins pe nisip
petala de trandafir este mângâiată
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima din palma-mi
Vino și pune-ți inima în palmă-mi
S-o spăl în valuri și să o adun
Din firele de rouă și n eu, nisipuri
Mai pură decât este ca acum
Lasă-te-n brațul valurilor mele,
Sărutul brizei calde-am să ți-l dau
Căci tu ești cea mai mândră dintre stele
Iar eu, mireasa mea, să fi, te vreau.
În spuma mării voaluri de mătase
Cu perle să-umpletească viitorul,
Safirul din priviri să-mi învelească
Și să-mi inunde inima și dorul
Să fim noi doi, prolog la veșnicie,
Și infinitu-n noi să se răsfețe,
Căci sufletul nu-i fără speranță-n lume
Cum nu-i în lume loc fără iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să taci...
Rămâi tăcut, când marea se frământă
Și își revarsă gânduri spumegând,
Pe-un țărm pustiu, nisipul mai ascultă
Și poate pescăruși răspund, țipând!
Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Și te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.
Rămâi tăcut, în brațe tremurânde,
Fierbinți, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...
Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La țărmul mării calde, înspumate!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre briză și inimă, adresa este: