Poezii despre creier și viață, pagina 3
Basm transfigurat
sunt Albă că Zăpada și am pitici în creier
pădurea îmi e casă cu-acoperiș de stele
cărări bătătorite de dragoste cutreier
îngrop la rădăcină dezolarile grele.
urâtă vrăjitoare se-apropie de mine
cu mărul otrăvit frumos pe dinafară
dar am văzut că are flăcări în reține
și-am refuzat să stau cu ea afară.
bărbatul meu e "prinț" și m-a salvat
de la singurătate și de la suferință
perechea iubitoare cu spirit elevat
e universul meu cu sorți de biruință.
trăiesc ca-ntr-o poveste o viață minunată
cu sublime păduri mă simt împreunată.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă duc
vin și nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec și e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
și socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieții aștept
să vin clădind versuri pe foi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina de tocat creier
sistemele voastre nu funcționează
minciuni convenabile pentru mediocri
bagi presiune, disciplină și bătaiei
să scoți omuleți de plastic
identici
tăiați aripile din ochii copiilor
universul de smarald al inocenței
cu reclame despre mai bine
Dumnezeu, tradiție și patriotism
e viața o lungă suferință în așteptare
ne naștem și vrem să ne ducem
cât mai repede în Rai
dar ați greșit dogmaticilor
Raiul nu există
Raiul e aici
pe Pământ
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irosiri
N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub frunte
Sub frunte am un continent de vise,
Spumoase valuri bat neîntrerupt,
Pictez tablouri în culori închise,
Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt.
Cu inima o ducem greu, se pare,
Cu creierul noi ne luptăm absurd,
Un chip se întrevede, nu e oare
Adevăratul nostru chip de kurd?
Loviți de neadevăr și ură,
Dar mângâiați de dragoste, eu cred
Că viața asta n-are numai zgură,
Și nu oricare om e patruped.
Pe piept purtăm diverse decorații,
Noi fără laude nu putem trăi,
Urechile și inima în spații
Ascultă-ndemnul fii, orice ar fi.
Un ochi ne urmărește, Domnul este,
Cu El vom trece dincolo de creste.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul bardului
O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!
Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?
Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...
Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele și beneficiile lui asupra omului
Celui care mâncă pește,
Viața mult i se lungește,
Căci conține proteine,
Grași acizi și vitamine,
Calciu, fosfor, sulf și fier,
Iod și fluor, ce-n corp se cer.
Peștii, spun frumoasele,
Ți-ntăresc și.... oasele.
Peștele conține fosfor
(Cel mai mult au cei din Bosfor)
Și, precum cânta un greier,
Fosforul produce creier.
Creierul (e-un vechi concept)
Face omul mai deștept,
Înțelept și creator,
Și de multe știutor.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a murit!
Viața îmi joacă tot felul de feste,
Și-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viața și corbii-in stol nesfîrșit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Totul este trist și totul este gol
De tata, un accident ne-a desparțit,
Iar mama zâcând fără viață-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Și pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos și blând, scump și prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon
Ai fost o nebunie și o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.
Aș vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă ființa ta.
Mai vine cineva și mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimțeam pe-o fâlfâire
Știam apropierea să ți-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am știre
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Am văzut un răsărit care m-a făcut
să mă opresc pentru o clipă
l-am privit
așa cum privești pentru prima dată
viața.
Un soare iradia roșiatic norii plumburii
împrăștiați haotic
razele vineții ale dimineții
se reflectau în apele gri cu relfexe aurii
ale unui port norvegian
în care dormeau liniștite
la marginea unui ponton
câteva ambarcațiuni albe
ce-și întindeau umbrele
peste casele înfipte pe malul apei.
Imaginea asta s-a lipit de retina mea
s-a întipărit în creierul meu
a început să mă obsedeze
așa că l-am pictat
ca să scap
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și viață, adresa este: