Poezii despre cutremure și religie, pagina 3
Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
This is what I'm controlling
nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe șine în mintea mea
sunt așezată pe scaunul de la geam
văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-și crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele și sacii respiratori se contractă
de parcă ar fi plini de otravă
mă agăț de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respirație/ îmi așez în ordine caietele / pixul / laptopul
acum poți să înfigi cuțitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla
spui: "this is what I'm controlling"
și de fapt știi că nu controlezi nimic
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panaceu
sunt poeme curate vii cu care dai mâna
și le bei în avalanșe
am credința că niciun înger nu se va juca de-a leapșa urcând în dreapta lui dumnezeu cum se întâmplă astăzi când rotim axul
războaielor iar epicentrul este mereu între
națiuni
steagul este în inima voastră precum nichelul în cuvinte cade doar pentru a produce
zgomot
și în toate acestea poezia sapă tranșee
ca o cârtiță nevăzută
nu poți ascunde bulbi de iriși în pământul afânat pentru că vor veni câinii nopților și vor săpa
în căutarea unui panaceu pentru foamete
setea de minuni este atât de acută încât
în parcările subterane plătești o suprataxă
ca să poți inspira aerul decolorat al morții
sunt un dragon care iubește limane insule coralii dar flăcările pe care le expiră aprind
crugul cerului
și nici măcar tu nu poți înfige stiletul în crusta cuvintelor
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremur
mogâldeață
umplusem împrejurimile
cu plânset isteric și sânge
lovisem cu-n picioruș lanțurile
așa cum izbește o planetă
finitudinile infirme ale lumii
atunci a fost prima oară
când fără sentimentul consecinței am întins la maximum
corzile pulmonare și așa surmenate ale cosmosului
forme alb-cenușii [un fel de nori... un fel de oameni...?!]
își revendicaseră partea lor de destin
întinderea de la omoplat până la grimasa
ce printr-o strădanie a firii... printr-o întâmplare
ar fi adus zâmbetul
parcelele acelea de epidermă proaspătă
în care nu s-ar fi sfiit iarba să iasă
ca dintr-o țarină imperială
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
Acum două mii de ani,
În grădina Ghetsimani,
Un Fiu mare de-mpărat
A fost aspru judecat,
Din porunca lui Pilat,
Să fim iertați de păcat.
În acea vreme de răscruce
El fu răstignit pe cruce.
Oh, Iisus Mântuitorul,
De greșeli izbăvitorul,
În grădina Ghetsimani,
Alături de doi tâlhari!
Iisus Sfânt și Varava,
Cereau mântuirea Ta.
Strigă Petru, strigă tare:
"Nu te cunosc, frățioare!"
Așa a zis Împăratul:
Spre a ne spăla păcatul,
Să uităm cearta și ura,
Să se-mplinească scriptura.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A
Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveți și altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni să întrebe, nu răspunde,
lăsați să sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieții lui,
dădu în mintea vivițelului,
pădure-ntunecată părea viața,
când nu aveai un scop, numai o rață,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe față,
frica pe nesimțite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ți va salva nemernica făptură,
poți aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic mai în aer
Văd prea bine că stepele noastre
s-au transformat în munții cei mai
obraznici față de timpul ce nici
măcar nu ne cunună;
și mai observ că noi n-am simțit
absolut nimic până acum, nici
măcar seismele curioase,
lascive, pofticioase
care anunță mereu apocalipse
ce nu se lasă până nu mângâie
copiii noilor popoare sau nu
unesc mâinile care doar
au atins pereți.
Ochii să-i deschidem! Nu mai poate
lumea să rămână la fel!
Să simțim mișcările astea ale
Pământului care ne iubesc mai
mult decât proprii noștri părinți,
făcând să iasă din noi și dintre noi
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sanatoriu
Ochii își țintesc inexpresivi printre carouri reci de gard
Și mâinile și le întind -ai nu știu cui- mai mulți copii;
Mai mici, mai mari, cu palid chip ca din mânjit de-un gros de fard,
Speriați privind în juru-le ca-n curțile de pușcării.
Cer bani puțini, pentru un suc sau fum de vis de o țigară
Și se lovesc din când în când disimulând o dușmănie
Fără a crâcni chiar dacă doare în frigul, cruntul de afară...
Până ce apare-un gardian... "Iată, iar vine sărăcie!"
Din când în când trec se ținând în apatie mână-n mână
Cupluri-femei; una matură-n halatul lung de asistentă
Cu mersul ferm preocupată de rolul ce-are de stăpână
Tăcând sau 'n dialog-mister c-o mică, fină adolescentă.
Și brusc din nevăzut apare din fundul, lungul de alee,
La brațul sigur simulat sub haina-n plușul greu maron
Un chip de-o zână înfiripată în începutul de femeie
Își profilând sublim-suavul ce-i ațintit de-un vârf de pom.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dor
tu ești visul meu de noapte
ce-mi populezi secundele nedormite,
tâmpla sprijinită pe inima ta
s-a albit de timp, iubite.
gura mea, alături de gura ta tace,
cutremurul din tine nu-mi dă pace,
știu tot ce nu știi despre mine,
stau în genunchi ca-ntr-un templu pe pietre de iad
și-mi caut în viață un vad,
adorm sub cerul cald al trupului tău,
mă mișc între hotare de vis ca-ntr-un hău,
te-am rupt din aer ca pe-o cicoare
și mi-am trecut inelul prin tine,
am simtit corpul tău cum dogoare
și mă-mpresoară ca niște alge marine.
apoi am adormit cu tine în gând,
eram printre plopii arămiți de toamnă,
eu m-am trezit în noapte plângând
și tu ma strigai: să nu mai plângi, doamnă!
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cutremure și religie, adresa este: