Poezii despre fosfor, pagina 3
Te vreau acum
Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.
Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.
Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.
Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul XVIII
Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cometa
Etern rătăcitoare stăbat nemărginirea,
Fosforul verde-palid din pletele-mi rebele
Brodează'n perle noaptea, capiciile mele
Mereu vă torturează, v'aprinde 'nchipuirea.
Iuțeala mea mă scapă din ghearele sclaviei
Puternicelor astre și-ating ca prin minune,
Neanturile'n care substila creațiune
Nu aburește încă seninul vecinicii.
- Imperiile tale ades le-am travesat
Întotdeauna, însă, aci m'am deșteptat
Mai trist ca monotonul și antic imn eolic...
- Închide ochii-ți lâncezi, de manta mea te ține,
Tristețea-ți va rămâne sub sferele senine
Căci nu ne vom re'ntoarce, copile melancolic.
poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zecimalele lunii
cu o mie de cai
poți cumpăra o scară spre cer
dar liniștea cu glas de greier
nu o poți hașura
stând la fereastra ovală a orizontului
cu pintenii înfipți în talazul ierbii
câte secunde dorm în lanul de veghe
șchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează bolta
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală
vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mângâind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri
respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baldachin
Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etc
Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e mașină de cusut nori
glasuri sunt deflație monetară
Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îți ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuși de lac la tâmple
diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker
în piețe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îți port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni șomer
T. S. F. a șters cerul cu sârmă de parchet.
poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu rămâi mereu o primăvară!
Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
și să-și facă de cap gerul.
Tu mă aștepți șoptitoare să-ți răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
și ovală ca semnul născut între genunchi
asculți nespusul inimii care vibrează,
înghite nemișcarea și bate oarbă la poarta
pe care s-a încrustat sărutul.
Lumina îmi scapără ghețuri de tăcere,
priveghez oglinzi îmblânzite de trupul tău,
mâinile lacome își caută darul fraged,
degetele închid mijlocul subțire
în cercul de foc unde dorințele cuib își fac.
Umăr la umăr destrămăm timpul
și prin el facem drum
în orice anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un chip de staniu
În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat și aurit
Și buze de uraniu.
Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Și-mi tulbura seninul
Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ți-aș fi vrut
Săruturi fără teamă.
Din zâmbetu-ți nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea violetă
Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan
vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă
[...] Citește tot
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
H2O
Cine gândea, din șase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte!
De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării și Marghioale...
Ca lacrima, ce apă cristalină
Și nu dădeam pe ea două parale!
Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colț văd, din greșeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală(?!)
De-abia-nvățat cu ea de la ciușmea,
Ca emigrant pe-atunci în capitală,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fosfor, adresa este: