Poezii despre hărnicie și iubire, pagina 3
Port drapel
Iubire autentică și sacră
Tu să zâmbești cu ochii limpezi
Cu lacrimi de fericire și cu zel
Să ne molipsești cu voie bună
Din aproape în aproape
Să zâmbești tainică și tandră
La semeni și la flori
La lumină și la umbră
La amici și la inamici
La soare și la planete
La lună la stele și la galaxii
La lume și la univers
Tu să zâmbești cu subînțeles
Departe la îngerii celești
Până dincolo în hiperspațiu.
poezie de David Boia (12 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
A venit în lume un nou simțământ,
un nou apel străbate lumea;
pe aripi de vânt lejer
să zboare acum din loc în loc.
Nu către spada însetată de sânge
el atrage familia umană:
lumii veșnic războinice
îi promite o armonie sfântă.
Sub semnul sfânt al speranței
se strâng pașnicii luptători
și repede evoluează afacerea
prin munca celor care speră.
Puternic stau ziduri milenare
între popoarele divizate;
însă vor sări în lături barierele încăpățânate
dezbătute de sfânta dragoste.
Pe temelia unei limbi neutre,
înțelegându-se reciproc
popoarele vor forma în armonie
un mare cerc familial.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Félicien Menu de Ménil, versuri de Ludovic Lazar Zamenhof
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși. . . . . Destinul
Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare,
Deși trecut-au anii, ești mândră ca o floare.
De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea,
Viața-ți tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ți mai aparte și izul de regină.
Din frunza ta roșcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ți albă ești tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ți-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine să te iubesc în taină,
Fără să-ți cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând să treacă anii și timpul la-ntâmplare.
Dar iată că destinul revine din neanturi
Și adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă și trainică o face
Și-mi dă floarea în brațe, el știe că îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrățișez agale
Și o sărut cu patos petale cu petale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amintirea...
În amintirea regretaților părinți
Mi-am luat cu durere inima în dinți...
Ca să mă pot destăinui fără urlet
Și să croiesc cale fâșiilor din suflet...
Au fost la inimă curați și frumoși,
Oameni de la țară, harnici, credincioși,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viața mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e așa de mare,
Metafora din mine plânge și mă doare.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie după anii...
Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieții.
N-am uitat copilăria și nici anii tinereții.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinți
Și-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinți.
Din fragedă copilărie, părinții m-au învățat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereții, de viață mă bucuram,
Cu fetele, cu băieții, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenției, taina cărții-am dezlegat.
Dar și taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuți în tinerețe,
Am și eu, ca veteranii, apăsați de bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
2 de Cupe (Sonet Tarot)
O dragoste fierbinte te așteaptă
Sau poate-o aventură amoroasă
Ori împăcarea dup-o lungă ceartă,
Să te întorci din nou cu drag acasă,
Un camarad deschis și onorabil,
Colegi de muncă săritori și harnici,
Un mediu liniștit și favorabil
Și oameni binevoitori și darnici.
Dar sunt și zile-n care-a ta ursită
Aduce neînțelegeri și dispute
Ce duc la separare nedorită,
La suferință și probleme multe.
Când ești atras, te bucuri de unire,
Când nu mai ești, ajungi la despărțire.
poezie de Octavian Cocoș (19 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fat Frumos castrat
Lucrand cu ardoare sa sparga un mit,
sa-i dea alte sensuri, forjand la balada,
se strica zelos ce-am iubit si-am pazit,
sarac si ghebos, Fat Frumos de parada.
Estetii pe-artisti cand ii cheama la ei
le dau indrumare, naturii-mpotriva,
le dau despre Fatul Frumos noi idei,
sa fie-o persoana deplin pozitiva.
Il iau din poveste, il smulg din folclor,
de orice defect si mister il castreaza
si astazi portretul Frumosului lor
inspira manie si sila si groaza.
Ce chip remaiat si ce maini de natang,
vorbeste ce-i spun decisiv papagalii,
nu inima are sub umarul stang,
ci niste insigne si-un pumn de medalii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inmuguresc iubire
Mă risipesc în ani
Mi-e timpul împietrit,
Secunde-bolovani
Măsoară ce-am trăit.
Clepsidră a ursitei
Deșartă rând pe rând,
În bolul amorțitei
Speranțe, câte-un gând.
Pierdut într-un ocean,
De griji prea-istovit
În sufletu-mi alean,
Cu lanțuri-s pironit
Purtat de-un val în juru-mi
Fir de nisip mi-e țelul
Dansând în zboru-i ce nu-mi
Așterne-n faptă zelul.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Lovin (2 iunie 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bagaj de pace
pe imn sisific de rostogolire
deasupra-s albe-n cer răniri de munte
eresu-i plin de liniști reci, mărunte
și-n sân de mumă clipei e jelire.
ți-e fără seamăn șoapta în grăunte
pe calea ta de dragoste subțire
ce-abate la divin o împărțire
și legi tot strigă-n văgăuni cărunte.
ci despre om mă dumirești zadarnic
că vag exist, cu făr' a ști să fiu
și sunt la mese sângelui paharnic.
pe tine-n coaja tainei te descriu
și doruri urcă-n zborul nunții harnic
ducând bagaj de pace în sicriu...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hărnicie și iubire, adresa este: