Poezii despre hărnicie și lumină, pagina 3
Inmuguresc iubire
Mă risipesc în ani
Mi-e timpul împietrit,
Secunde-bolovani
Măsoară ce-am trăit.
Clepsidră a ursitei
Deșartă rând pe rând,
În bolul amorțitei
Speranțe, câte-un gând.
Pierdut într-un ocean,
De griji prea-istovit
În sufletu-mi alean,
Cu lanțuri-s pironit
Purtat de-un val în juru-mi
Fir de nisip mi-e țelul
Dansând în zboru-i ce nu-mi
Așterne-n faptă zelul.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Lovin (2 iunie 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit
sap înlăuntrul meu
să aflu izvorul binelui și răului
sap neîncetat să aflu izvorul conștiinței mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap să ajung la frumusețea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi și neliniști,
ferit să devină ogor neroditor
sufletul meu nu obosește în silința sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creație
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost și nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost și eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CINCI ANI DE VIS... (nepotului meu Albert Andrei Oprea)
Cinci ani de vis au fulgerat din clipa,
Ce-ai devenit comoara mea de nepoțel,
Cinci ani de vis, zburătăcind aripa,
Din brațele materne-ai fluturat cu zel...
Cinci ani au mâinile, ce știu a-mbrățișa
Și piciorușele voinice, cu tălpile pe jar,
Ochii, ce știu răbdarea mea a-ngenunchea
La răsăritul zâmbetului de ștrengar...
Și fruntea ta, mereu de taină încrețită,
Cinci ani mă ține bunică-ntinerită...
Doar vorba-ți n-are ani, doar cinci, spoită
Cu-nțelepciune, uneori, îmi pare-mbătrânită...
Cinci ani au clipele, de cer, împodobite
Cu bucurii și o lumină ne-asemuită,
Cinci ani, comoara mea de vise împlinite,
Mă crești plenar bunică și poetă fericită!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul amintirilor
Nu știu cum faci,
că-mi alipești sufletul doar de oameni minunați,
iar din parfumul amintirilor
împletești un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-și triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianți,
fericindu-mi urcușul spre rodnicie...
Tu, Doamne, ne dai cunoașterea
și recunoașterea ne-o cântărești
cu a Luminii balanță...
Pentru clipa desăvârșită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu știe doar să-Ți sărute șoaptele:
"... precum în Cer, așa și pre Pământ!",
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iazul
oglindă-n iaz e-a basmelor scânteie
ce lângă vatră amintesc moșnegii
și lângă foc apun din zări pribegii
la nasturii de duh de se descheie.
spre Dumnezeu mai trec pe drum cortegii
și lut acela tot pământ să-ncleie
doar haz de prunc zidește curcubeie
din mal în țărmul cel divin al legii.
să te mai nasc, femeie, e zadarnic...
privesc altarul unde-n stih stăteai
să-mi guști absintul slovelor, paharnic.
aveam lumină de copil în strai
dar timpul e curgând povestea harnic
și zăvorăște poarta de la Rai...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să locuiască-n al tău cort...
Să locuiască-n al tău cort
Dorința de mai bine
Și-atunci putea-vei da raport
Că Tatăl te susține.
În cortul tău fă loc la har
C-aduce sărbătoare
Din el să-ți faci mărgăritar,
Să-ți fie desfătare.
În cortul tău să nu primești
Vreo stare ce dezbină
C-așa putea-vei să-nsoțești
Pe cei ce vor Lumină.
Să faci din cortul tău Betel
Să vină mulți la tine
Să fie-apoi umpluți cu zel,
Să vrea să se închine.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (5 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă de April
mierle umplu orizontul cu un lied superb
florile de cireș ning pe alei umblate
prin codrul de vise aleargă un cerb
îndrăgostit de viața cu zile fermecate.
lalele și narcise zâmbesc în grădină
salcâmii înfloriți se leagănă duios
greieri s-au trezit cântă în surdină
anotimpul învierii cel mai prețios.
când toate naturile renasc în lumină
când glia se umple de harnice albine.
trăiesc superlativul cu ziua senină
uit de iarna grea cu geruri. mi-e bine.
în sufletul meu este fericire de copil
compoziție mireană serenada de April.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și azi Tâmplarul șlefuiește...
Și azi Tâmplarul șlefuiește
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulțește,
Și când fățarnicii înving.
Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Și-i dă divină vindecare
Să guste iar cerești fiori.
Rindeaua Lui e ascuțită
Pătrunde-n cuget și-n simțiri
Și într-o inimă-mpărțită
Creează dor și mulțumiri.
Când e chemat de o ființă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruință,
O scoate din tufiș cu scai.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice...
Orice lucru e frumos,
Când îl faci cu mult folos,
Ca pe cei dragi să-i alinți,
Iar pe ceilalți, să-i încânți.
#
Nici Raiul nu era Rai,
Dacă Iadul nu-l vedeai...
Ca să știi să prețuiești
Tot ce ai, nu ce dorești.
#
Orice iubire îi frumoasă,
Dacă este sănătoasă.
Adulată reciproc,
E noroc, în plin noroc.
#
Nicio femeie nu-i urâtă,
Când zâmbește și-i discretă,
Harnică și înțeleaptă,
Iubitoare și deșteaptă.
#
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hărnicie și lumină, adresa este: