Poezii despre invidie și religie, pagina 3
E mai ușor cățăratul?
Simțeam acele umbrelor
Ce-nțepau nu mie gândurilor
Cu ghearele invidiilor
Mințile crud prieteniilor
Fără curaj, semănând viermilor
Ce-ți putrezesc cerurile
Găurindu-i privirile
Simțind dervișul deșerturilor
Vitriolar post sihăstriilor
Din invidia noastră gulag
Fericirilor ce ne sunt omag
Dorite din zborurile altor
Vise de noi neatinse
Căci e mai ușor să te cațeri
Pe cadavre și să fluturi
Trufia și egoismul pretinse
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
E atata frumusete... si atata disperare,
Si durere la tot pasul... si atata fericire
O balanta ce se-nclina intre veghe si uitare,
Cand de-o parte, cand de alta, intre ura si iubire.
A fi om e bucurie si durere, impreuna.
Vrei sa dai din plinul vietii celor dragi, si risipesti.
Nu-ti ramane pentru tine nicio singura farama
Si ajungi la intrebarea: "Ce inseamna sa iubesti?
Cui ii trebuie iubire intr-o lume de cosmar,
Cand la loc de cinste-i ura, si invidia, si raul?"
Daca treci de clipa asta si gandesti astfel, mai rar,
Toate trec, dispare frica si departe fuge haul.
Si te-ndrepti inspre lumina, catre Bunul Dumnezeu,
Ierti si uiti, si rabzi de toate, cu speranta si-asteptare.
Intr-o zi, atunci, departe, vei primi si darul tau
El exista, sa fii sigur! Doar asteapta cu rabdare.
poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-nvățat măicuța mea
Când eram copil la mama,
Eu luam la toate seama,
La ce spune gura ei,
Nu scăpam niciun crâmpei.
Multe m-a-nvățat măicuța,
Împreună cu tăicuța.
M-a-nvățat, cum spune sfântul,
Cu exemplul și cuvântul.
M-a-nvățat ce se cuvine,
Ce e rău și ce e bine,
Ce e viciul și virtutea,
Libertatea, servitutea,
Ce-i credința și păcatul,
Ce-i copilul și bărbatul.
M-a-nvățat ce-i omenia,
Ce e cinstea și hoția,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul creștinului modern
Prăpăstii de lumină,
Hău de întuneric dur,
Porți deschise în semiobscur,
Chemare divină.
Îngeri ai cerului
Solii ai Domnului,
protectori,
deschizători de Rai,
dovezi ai veșnicului trai.
Omul-ființă muritoare,
Capabil de păcate,
Lipsit de virtuți,
Nesăvărșitor de bune fapte.
Adept al bogații,
Al ispitei și idolatrii,
Nedoritor al mântuirii,
Sclav în patima beții,
cunoscător al tainelor hoții.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi, Primăvară!
Spune-mi, Primăvară cochetă,
Unde ai ascuns harfele iernii înghețate de ger?
În murmur de izvoare limpezi sub cer?
Că s-au zbătut în zadar să reziste în anotimp de revistă,
Doar glasul lor sticlos purtat de vânt
În ecouri trecute, vesele sau triste,
Îmi amintesc cea fost ieri, în tainice clipe,
Vise peste vise.
Iată, ici colo câte un pâlc de Brândușe cu guler alb regesc,
Râd în albastru violet îngeresc,
Ghioceii golași, mândri nevoie mare,
Că sunt râvniți de ziua mamelor și la oraș,
Fac horă în cărare,
Căci Primăvara e în parcare.
Miresmele iernii încă mai inundă umed văzduhul,
Oamenii frumoși sunt mult mai bogați cu duhul,
Primăvara e numai zâmbet în floare pe orice cărare,
De la munte până la mare, bucuria curge în valuri la vale,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurcă lume
vă rog să mă ajutați să învăț
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă știu am fost un încurcă - lume
și n-aș vrea ca în momente solemne
să - ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
lumea de dincolo e un fel de șaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
se-agață de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gâlmă de aur
așadar vă rog să îmi spuneți
Ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă știu am furat vreo șapte mirese
fugeam cu ele în brațe în timp ce alții
se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
n-aș vrea să vă pomeniți că fug cu mortul în brațe
în timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
apă vie sau crismă
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scaunul
Stau în noaptea târzie, depănând amintiri
Scaunul îmi e stâlp în lumea mobilă
Uneori mă închid, lăsând loc furtunii... sunt plăpândă
Scriu, salvând din infern sufletu-mi rebel
Mă aranjez spre a lumina
În vibrația și acuratețea luminilor albastre
Am obosit să fiu" agreată"... de fapt sunt invidiată
Că ei se simt neputincioși
În fața avalanșei de cuvinte pertinente,
Atent alese și luminate ca un binoclu ascuns al luminii.
Mi-am amintit că încă pot adânci târziul din mine
Dar timpul se prefigurează a fi înșelător... o luminiță luminează... din capătul tunelului minții
Cuvintele se aleg ca-ntr-un joc al destinului
Devenind atent-lucrate și inspirate.
Am numai note de lumină...
Am zeci de mii, de cuvinte de scris...
Am ales să tac... pentru a nu fi blamată acerb
Cuvintele mi se sparg în valurile tulburi...
până formează iceberguri
Lupt cu indignare... o luptă ce nu-mi aparține
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wendell P. Bloyd
Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a mințit pe Adam, destinându-l
Unei vieți de ignorant,
Neștiutor de faptul că binele și răul sunt fețe ale aceleiași lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Și a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieții veșnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuși Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (ați sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaște binele și răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna și ia fruct
Din pomul vieții și mănâncă, va trăi pururi
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre invidie și religie, adresa este: