Poezii despre invidie și religie, pagina 4
Elliot Hawkins
Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate și pentru ordine.
Un constant și fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire și de invidie,
Și pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Și pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul și pilda meu au inevitabile influențe
Asupra tinerilor voștri și asupra generațiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor și de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aș fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mișcat prin lume în liniște, bogat și anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consolarea marinarului
Într-o noapte se-apropia un urgan,
Valurile nu erau valuri, erau munți,
Iar Barney Buntline, dându-și cu părerea,
I-a spus lui Billy Bowline, "Hei, Bill, m-asculți!?
Se-abate-un vânt tare din nord-vest,
Ciulește urechea! Auzi cum își croiește drum?
Domnul să-i apere! Cât ghinion pe capul
Nefericiților de pe uscat acum.
Pentru fraierii care locuiesc în oraș
Viața e un continuu handicap,
Tremură-n paturile lor de teamă
C-o să le cadă acoperișu-n cap.
Cât ne invidiază! Ajunși la aman,
Ar vrea să fie-n locul nostru, marinari,
Pentru c-atunci când e furtună
Noi stăm deasupra apei, pe ocean.
Nu mai vorbesc de cei care pleacă
La muncă-n zori, slujbașii,
[...] Citește tot
poezie de Charles Dibdin, 1768 1833, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie, de pandemii
Trăim ca niște copaci vii,
sub o ploaie de rele pandemii,
care nasc la rândul lor copii.
Pandemie boală grea,
cu substraturi inferiore sub coaja ta,
ataci imunitatea trupului și a minții omenești,
tocându-le ca o meliță rea,
când indolența, răutatea, lăcomia
ca multe alte rele sunt la cote înalte,
iar tu omule putincios nu vrei să te indrepți,
deșii se poate.
Pandemia uitaților fără pic de umanitate,
dezinteresați de tot și de toate
se întrece în carate cu
pandemia tinerilor apatici,
din frâie scăpați în defavoarea Nației,
castrată mai sus de coate,
sau pandemia urii și ale invidiei
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubirea Ta
Cu iubirea Ta mă înnoiești în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii ușor
Să-mi cântărești tăria inimii în suferință
Și smerenia sufletului cerută în zori.
Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum crește
În ochii celor invidioși pe haina bucuriei mele.
Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irișii blânzi.
Mă treci prin valuri de-ocări și durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăți
Să-mi vezi credința în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în fața tuturor.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget târziu I
Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Românii și Unirea
Suntem dintr-o rădăcină / fiecare-i o tulpină
Cum s-ar spune, suntem frați / dar suntem și dezbinați
Depinde cum vrei s-o iei / suntem buni sau suntem răi
Cam așa sunt toți românii / puternici ca și gorunii
Au și un nărav din fire / încă fără lecuire
Știți că ni se povestește / "Unde-s mulți, puterea crește!"
Dar asta a fost odată / pe vremea lui Moș Ion Roată
Azi românii s-au schimbat / invidia i-a stricat
Se ceartă, își dau "la gioale"/ unul nu se lasă moale
Pe față le vezi mânia / cine pierde?-România!
Români, fiți calmi, vă conjur / uitați-vă împrejur
La unguri, ruși sau evrei / ce bine se-mpacă ei
Mai grozavi nu sunt, să știți / însă sunt mult mai uniți
Ca spicele într-un snop / și își ating al lor scop
Înc-o vorbă se mai știe: /Frumoasă ești Românie!
Dar nu ești prea fericită / păcat că ești locuită...
Popoarele-au protestat / Doamne, la români le-ai dat
Pământ mănos, bogății / nouă, doar locuri pustii
Ciocu mic! imediat.../ să vedeți ce șefi le-am dat!
........................................................................
[...] Citește tot
pamflet de Mihai Horga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea...
Într-o zi pe inserat
Din palatul înstelat
Iubirea in lume a plecat
Să vadă cu oamenii ce s-a mai întâmplat,
Dacă de ea cumva au uitat
De când nu i-a mai vizitat
Și semințele Iubirii printre ei le-a semănat.
Dar, peste tot pe unde a umblat
Cu tristețe a constatat
Că multe alte sentimente teren au câștigat.
Ambiția și vanitatea,
Invidia și gelozia,
Nerăbdarea, nemulțumirea,
Locuiau în cuib cu ura
Și înlocuiau iubirea.
Oamenii se războiau
Se revoltau, se izgoneau
Doar pentru avere și putere se luptau.
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria lui Iosif
Cunoașteți voi, copii, povestea
Cu băiețelul cel cuminte,
Cu frații lui mânjiți de sânge,
Invidioși și fără minte?
Ați auzit cumva de-un tată
Albit de griji în cortul său?
Un tată bun cu toți copiii
Ce seamănă cu Dumnezeu?
Ați învățat despre vânzare
Despre cămile și arginți?
De Ruben, Simeon și Iuda
De Iosif, floare între sfinnți?
Icoană vie a fost Iosif,
A lui Isus, smeritul Miel.
Acestea s-au numit, în Carte,
Istoria lui Israel.
Iosif, favoritul tatei,
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre invidie și religie, adresa este: