Poezii despre invidie și viață, pagina 3
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrela...
Iau umbrela conștiinței să ne-adăpostească-n veci,
De intemperia vieții, de venin și gesturi reci,
De asteroizii lumii sau sus-puse false firi,
De scrutări invidioase și de negre clevetiri
Și să stăm în lumea noastră, prinsă-n pace și iubiri!...
Pe umbrelă scris-am vrajă, să ne scape de nevoi,
Să ne țină-n tinerețe și în brațe pe-amândoi!...
Clipele de voluptate, le reflecte-n acuarelă,
Tot ce dă o palpitare, contureze-se-n nuvelă,
Eu și tu, tu și cu mine, o tulpină sub umbrelă!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden
Trecuți sunt anii toți pe neștiute
Ca norii triști ai toamnei duși de vânturi
Ș-au fost ascunși în terne labirinturi,
Cu ei s-au dus și visele țesute.
Edenul este împânzit de cânturi
Ș-acolo nu-s orgolii și dispute,
Privești vrăjit grădinile lui mute
Și nu te mai frământă negre gânduri.
Invidia și ranchiuna tu o lasă,
Întreaga viață binele să-l faci,
O pâine dă-i săracului pe masă,
Nicicând avut străin să nu înșfaci.
De-ar fi ca să pășești în altă viață
Al lumii rost Creația te învață.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fi!
Nu fi mândru!
Nu fi trist!
Nu fi prost!
Nu fi lacom!
Nu fi invidios!
Nu fi laș!
Nu fi viclean!
Nu fi fățarnic!
Nu fi avar!
Nu fi răzbunător! -
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Nu fi!
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocaua
Inventați ocaua pentru suflet,
Ca să știm cu cine-avem de-a face,
Să nu-ți crezi prieten chiar dușmanul
Și să suferi într-o lume rece!
Inventați ocaua pentru cinste,
Ca să nu te poată fenta oricine;
Ce ai agonisit tu prin muncă
Să nu-ți ia altul, fără dăruire!
Inventați oca pentru iubire,
Nu-i drept ca, iubind fără măsură,
Să primești în schimb numai un strop,
De nu mai rău: invidie, ură!
Inventați oca și pentru viață;
Unii primesc tot, iau viața-n șagă,
Alții ard rapid printre nevoi,
Moartea-i ia la rând, fără s-aleagă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea
Munții răpitori se înfig
în cerul verde cenușiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se rotește deasupra orașului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheața. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreața mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferența oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viață - scrie "Întoarcerea".
poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpea și câinele (Fabulă)
Vulpea roșcovană, supărată ca de o povară,
Da târcoale codrului într-o foame-amară,
Vede ea un câine cu un trai îmbelșugat
Și-l întreabă așa pe cel invidiat:
- Cum de-arăți așa prosper, vecine?
- De te miri, să știi că o duc bine,
Că stăpânul mă hrănește cum se cuvine,
Eu, de-ai fi supusă, te-aș lua cu mine!
Ea se-ncântă de-așa trai de viță bună,
Dar când vede a amicului urme de zgardă,
Nu regretă o așa viață să piardă.
- Nu, mersi, eu prefer foamea nebună!
Libertatea, demnitatea-i giuvaer
Când comfortul te "închide" într-o za de fier.
Morala: Libertatea nu are preț.
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii un om minunat...
Vrei o casă grozavă?
Nu te aștepta să te ajute cineva.
Sunt atâțea oameni în jur,
Dar nu vei avea de la nimeni,
Ajutor, sau o mângâiere,
Toată lumea e pentru ea,
Apoi apare și invidia.
Ce-ți trebuie ajutor,
Tu nu ești în stare?
Ai diplome, ai înțelepciune,
Dar ai nevoie și de bani,
Banii vin încet cu muncă multă,
Cu sănătate, fericire și frumusețe.
Există frumusețea sufletului,
A sufletului bun și milostiv.
Dacă simți durere, ești în viață,
Dar poți să simți și durerea altora,
Ești om, nu fi nepăsător,
Ajută și vei avea de toate în viață.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare dezamăgire pentru omenire
Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.
Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nu ne invidia
De azi pe mâine, și umil,
Ni se scurge viața tiptil;
Nu mai e loc și pentru tine,
Nu ne lua credința-n bine!
Nu-nțelegem, de ce sfori tragi,
De ne lași fără oameni dragi?
Oare din ce ești plămădită,
La neiubire osândită?
Nici rugi, nici lacrimi nu te dor,
Nici dacă-s copii, cei ce mor!
De ce vii mereu nechemată
Și nu te lași înduplecată?
Din ce mașteră te-ai născut?
Ce tată-călău ai avut?
Copil ai fost? Ăsta ți-e jocul?
Avidă, ne mănânci norocul!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre invidie și viață, adresa este: