moralitate şi suflet

Accident

Cu fiecare clipă dăruirea ţi-e totală,
Eşti propriilor vise un eşafodaj,
Eşti zbuciumiul perpetuu, al destinului linşaj...
Pretinsa-ţi nemurire o invoci normală.

Şi trup şi suflet eşti un tot integru;
Echipamentul trofic "pic", sofisticat..
Te lupţi o viaţă-ntr-un necunoscut tenebru,
Te-adori, te-aduni îmbogăţit, eşti unicat.

E-un paradox -cum o clipită de nimic
Din viaţa-ţi o fărâmă infinitezimală-
Te pierzi, te rupi... Ce imprudet eşti, doar un pic!...
Devii o simplă victimă-n hazard sau caz de boală.

Nimic nu e întâmplător, e-o consecinţă,
Scăpare-i; gând şi suflet, lipsă... raţiune.
Balanţa ţi se înclină brusc înspre nefiinţă;
E prea târziu, nu-ţi mai serveşte nicio-nţelepciune.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatălui meu

Ai fost un simbol în viaţa asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate

M-ai educat să îi respect pe oamenii adevăraţi
Să mă-nconjor de prieteni ca de fraţi
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru ţară

De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru ţară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generaţia ce s-a stins în închisori

Tu mi-ai predat întâia lecţie de onestitate
Şi mi-ai vorbit cu elocinţă de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt duşmani

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul raţiunii

Dacă somnul raţiunii totdeauna naşte monştri,
voi vegheaţi-vă copiii: buni sau răi, sunt tot ai voştri!
Lumea este plictisită şi ai vrea s-o corectezi,
dar defectul e prea mare, tu prefă-te că nu-l vezi!
Te-ai ferit de duşmănie chiar de ai duşmani o mie,
crezând în prietenie, rău ţi-ai făcut numai ţie!
Nu ai bani, ai trebuinţe ce nu pot fi amânate,
ai contat prea mult pe vise şi promisiuni uitate.
Nu cheltui tot câştigul, păstrează pe mai târziu,
nu ştii ce-o să fie mâine în sufletul tău pustiu.
Bar, restaurant, hotel, cafenea - totu-i comerţ,
nu-ţi spori naivitatea, n-o obţii făr' să dai şperţ!
Şi umblând cu ochii-nchişi rişti să fii apostrofat:
- Hei, tu, cel cu capu-n nori! Cin' te crezi şi în ce sat?
Ca s-atingi un scop înalt viaţa-şi deapănă misterul:
juri strâmb să slujeşti dreptatea, minţi ca s-ajuţi adevărul!
Când triumfă nedreptatea, raţiunea-i netimbrată,
dreptatea, chiar după moarte, ar trebui reparată.
Istoria nu durează când armele ruginesc,
iar izvoare obosite adevărul istovesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj de-a spune

Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste şi onoare,
Dar nu-i găsesc şi sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vaşnici vărsători de sânge.

Mi s-au înscrijelit în scoarţă mulţi războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârşite;
De-un Mihai, Mircea, Ştefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.

S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca şi-al meu,
Ce-şi soarbe răul cu nesaţ, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...

Dar mi-e ruşine şi nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar şi suflet ţeasta
Şi vreau morală multă, multă limpezime!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De... scriere

Sunt parcă incapabil
să mă-nvăţ minte
dintre atâtea experienţe;
ce oamenii, tot noi,
c-un implacabil
ce nu se dezminte,
ne facem zilele după pasenţe...
doar cum ne pică, aleatoriu,
de-a lua fără de-a da-napoi,
de-a face viaţa altuia un purgatoriu.

Şi mă încred cu obstinenţă
în fiecare, cu onestitate
crezând că totu-i lin,
decurge de la sine
aşa cum trebuie când faci doar bine
şi-aştepţi returul; o prezenţă
de minimă moralitate
ce-ar putea preschimba destin...
Câtă, câtă credulitate,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul vremurilor noastre

În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă –
Şosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte –
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici –
Mai multe facilităţi, dar mai puţin timp –
Avem mai multe titluri academice, dar mai puţină intuiţie –
Mai multă cunoaştere, dar mai puţină înţelepciune –
Mai mulţi experţi, dar mai multe probleme –
Mai multe medicamente, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puţin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineaţa ne trezim obosiţi;
Nu citim cărţi, privim la televizor prea mult şi ne rugăm prea puţin.

Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învăţat cum să ne facem drum în viaţă, dar nu o viaţă.
Am adăugat ani vieţii, dar nu am dat viaţă anilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşelăciune

Cât de păcat e că adevărul nu e de sine stătător,
Cu deget să-l arăţi pe stradă, să îi atingi firul de păr,
Să fie atât de evident cum fără alb negru nu-i gri
Şi niciodată taţi şi mame n-ar naşte invers, din copii.

Sau ne autoînşelăm, că noi am inventat minciună,
Cum fresce antice îngropăm în strat de bidinea cu humă
De ce-i frumos, valoare, drept, cinste şi harul de onoare...
Că suflet ce le-a pus pe zid, de-atât ascuns dispare, moare.

Este promis necugetat sau pus la cale doar să-ncânte
Cum vechi icoane din tipar se vânt sfinţite că sunt sfânte
Şi apa din butoi de plastic murdară de la măturoi
E sfânta pură de gargară ce-o lume-o crede... Un puhoi!

E bunul dat de un nebun pe o avere greu muncită
Din lumea lui de minţi surori ce vând prostia iscusită,
Lăsând naiv încrezător, loial în crezul lui uman
Fără de scut... în remuşcări se îmbolnăvind şi fără ban.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu face Dragoste, nu sex

intru în dimineaţa aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desfiinţez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!

aşadar

să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... şi Copacul...
pe noi înşine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
şi pe noi... pe noi undeva ne-ar durea

! în spate ditamai grădina
de moarte

ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego sum

dumneata ce hram porţi?
care va să zică crezi că eşti om
de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine?
oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoşti?
cum dovedeşti că tu eşti om, dar Dumnezeu nu există?

şi de unde ştiu eu că nu eşti robot?
de ce înoţi în apă dacă nu eşti peşte?
de ce zbori dacă nu eşti vultur?
ori unde-ţi zboară mintea de te caţeri în vîrf de munte
fără să vrei să faci nimic acolo?
cumva crezi că om e să fii din toate cîte puţin?
că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună?
cine ţi-a dat pofte şi sentimente?
ori poate viaţa altcuiva e menirea ta de slujitor,
să stai în umbra aceluia şi să-ţi aperi femeia şi copiii

spui că îţi plac mai mult fluturii, berzele, lupii şi chiar şi viermii
că te încîntă mult iarba şi florile adevărate,
mai mult decît cele artificiale, că simţi ceva mai mult,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impostura, numită... politică

Paradoxal, ne pregătim viaţa degeaba,
Din pur instinct şi cu ce-avem de la părinţi
Sau mai profund, sfidând şi galaxii şi sfinţi...
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluţia, ne-i treaba..

Petrecem, toţi, copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată
- Ce-şi ia cu cinste muncii o răsplată-
Şi-o mamă, veşnic păzitorul la necaz.

Ne zbatem, încă puşti, în şcoli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noştrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtăşită vremii
De minţi şi suflete, ce ne-au debarasat de dogme.

Ni s-au inoculat percepte despre ştiinţă,
Despre onoare şi dreptate... de valori.
Cântăm o ţară-n imn, spunând că poţi să mori
De ea ţi-o cere... Şi să fii al ei, cu-ntreaga fiinţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!