noroc şi visare

Vis cu hematii de statuie

Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopţii cu visele mele.

Ochii stelelor crapă ruşinaţi de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.

Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre braţele noastre croite în miez de gutuie.

Tu te aşezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrăire

Un dor ce a murit demult,
Aş da orice să îl mai simt,
Dar stând mai mult şi cugetând,
Pot spune că greşesc profund.

Căci atunci când e vorba de tine,
Îmi amintesc că nu mi-a fost deloc bine,
Şi-a trebuit să îndur iadul şi focul,
Şi să aflu că îmi joacă feste norocul.

Şi am căzut în marele abis,
Sperând că-i doar un îngrozitor vis,
Şi am murit de multe ori,
Până să simt o rază de soare ieşind din nori.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catre tine...

Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile

Visele-mi înalţ, legată la picioare
Arată-mi pe cer norişorul tău norocos
De zăpadă

N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri…

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte neagră, noapte cruntă

Neagră noapte, noapte cruntă
Cine sufletul ascultă
Să fie resuscitat
Vis din vis adevărat?

Să-şi revină-n melodii
Din sirinx de ciocârlii,
Să nu fie estompat,
În văzduh de zori uitat.

Suflet blând şi trup de foc
Mă tot rog să ai noroc,
Să scapi din negre năluci,
În lacrimi să nu te culci,

În iarbă, în roua ei;
Doar în zbor de porumbei
Unde noaptea-şi pierde firul
Să creşti precum trandafirul

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept de-o săptămână

Ia-mă uşor de mână
Şi inima-mi atinge,
Dureri să nu rămână
În suflet, focul stinge.

Cutează şi mă poartă
Spre veşnicii deschise,
Iubiri, noroc şi soartă,
Răstoarnă-le din vise.

Păstrează-mă lipită
De trupu-ţi ca o taină,
Ce arde şi palpită
Abil ieşind din haină.

Ia-mă uşor de mână
Si inima-mi atinge,
Aştept de-o săptămână
Uitările... a plânge.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul din vis

Dimineaţă, iar,
soarele răsare,
mă trezesc din nou,
nu-mi prea este foame,
dar mănânc un ou,
la serviciu plec,
deşi nu am chef,
că am ca şef un bou,
aer de cavou!
Dar noroc cu harul
de la Dumnezeu,
ce îmi umple carul,
ceva, mereu, nou.
Seara, privind luna,
ca pe-un bibelou,
încerc să adorm,
somnul vine greu,
fiindcă-i zarvă mare
lângă blocul meu,
de la un depou.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea fu ziuă

Viata mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,
Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet dodat-ai apărut
O, îngere căzut!

Şi două stele negre luciră-n nengri foc
Pe cerul vieţei mele; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour şi de vis.

O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranţa divină a fugit;
Norocul şi-a stins steaua; de m-ai iubi măcar,
O înger de amar!

Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta,
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca,
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pribeag

Desculţ, prin amintiri răzleţe,
Şi cu norocul zăpăcit
Am pribegit printre iluzii,
Şi-atâtea vise am zdrobit...

Încovoiat de doruri rupte,
Cu ochii ridicaţi la cer,
Am tot cerşit un strop de suflet,
Eu alta n-am ştiut să cer...

Cu aripile schilodite,
Păreri de rău am adunat...
Şi gândurile plictisite
Le-am tot cernut şi afânat.

Ai apărut în clipa-n care
Nu mai visam să te-ntâlnesc.
Atât de dor mi-a fost de tine...
Atât de mult vreau să iubesc.

poezie de Otilia Rour (2012)
Adăugat de Tiberiada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc

A celor care-şi pierd în dimineţi
O floare dintr-un fir de busuioc

Şi-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranţele, ţinute sub obroc,

Cu tine se înalţă în iubiri
Ce n-au avut în viaţă încă loc,

Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!

poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi iubirea poate să ucidă

Chiar şi iubirea poate să ucidă,
Când se supune preţului de cost
Şi dovedeşte astfel să fi fost
Prea dreaptă, prea egală, prea lucidă.

Mai norocos rămâne drumul prost
Decât o cale dreaptă şi rigidă,
Când e constrânsă viaţa să decidă
Între minuni şi pământescul rost.

Să tremuri fără somn şi-n aşteptare,
Când peste vis perdelele se trag
Şi disperarea bântuie mai tare,

Fără să ştii nimic despre cel drag,
Dar să cunoşti cereasca desfătare,
Când umbra sa dă buzna peste prag.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!