Poezii despre râs și suflet, pagina 3
Sonetul umoristului
O, suflet trist și vesel totodată,
În tine râsul plânge uneori,
Când vede crângul luminând cu flori,
Lumina lor de-acuma înghețată.
Tu râzi cu tot amarul și adori
Să vezi cum râde lumea zbuciumată
Și veselia asta, cam ciudată,
E una din râvnitele comori
Ce-atrage omul prin a ei căldură
Și bucurie-n starea cea mai pură,
Făcându-l ca să uite de declin.
Așa se scurge timpul și ne pare
Că viața bună capăt nu mai are
Și-abia de auzim al tău suspin...
sonet de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
tu când te vei trezi ai să găsești o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să știi iubito - ți-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu
tu s-o așezi în vază ca pe-o vrajă
să torni în ea și ape de izvor
și soarele mereu să-ți stea de strajă
cu raze frânte din destin și dor
tu să-i zâmbești când sufletul te doare
în hohote să râzi și să le frângi
și ai să vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de Crăciun
E iarnă iar...
Ca în Ajun
Dalbe ninsori valsează
Gândul îți zboară
La Crăciun
Si sufletul visează...
Spiritul cald
Colindători
Familia cerească
Râs de copil
Ce-așteaptă-n zori
Un dar nou sa primească...
Miros de brad
Cu stea în vârf
Si luminițe multe
Legat la grindă
Fir de vâsc
Ca el sa te sărute...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos trist
Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic și ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înțeleg că încă te iubesc.
Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbește luna printre nori de ceață,
Văd trist că încă ești și încă sunt.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică timpurie
Vrei să pari ceea ce nu ești,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturisești,
Cât de mult ai vrea să simți în pași de vals.
O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă și ucide,
Tu oare mai poți fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!
Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferența completează râsul fals,
Ochi injectați cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,
Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, și nu amar
... este plăcere."
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rumoare și dulce stupoare
Verbu-ți rumoare stârnește
Și-n suflet mi-e dulce stupoare,
Ah, Miss, stăpânit de candoare,
Ți-e versul ce mă urmărește...
O rimă perfectă-mi clipește,
Poemul îți râde în soare,
Verbu-ți rumoare stârnește,
Paseri râd, prin vis, migratoare.
Când lumina pe trup îți foșnește,
Simulând a nu știu câta ninsoare,
Cu polenuri suave și-aromitoare,
Visul pur înlăuntru-ți concrește,
Iar verbu-ți rumoare stârnește!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ierta
M-ai îngenuncheat tristețe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politețe,
Deși mi-aș urla rărunchii
Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă
Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare
Crezi că ai învins tristețe?
Nu poți... ești doar temporară,
Mă ridic, îți dau binețe
Și-am să râd cu poftă iară!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoara mea
Ei și ce dacă n-am loc în al tău gând?
Am învățat că pot trăi și-așa...
Tot neprimind, însă mereu eu dând
Bucăți din suflet el e comoara mea
Și poate că nu e una râvnită...
Și poate râzi că eu îi spun comoară...
Ai să-nțelegi cândva, într-o clipită,
Cât sărăcia-ți va putea să doară.
Ei și ce dacă n-am loc prin amintiri?
-Vezi desuet să-ți fiu numai eu dragă...-
Cu lacrimi voi spăla dezamăgiri,
Dar tu... vei fi sărac o viață-ntreagă.
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul și Craniul
Pe craniul Omenirii șade
Amorul cocoțat
Și prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs nerușinat
Bășici rotunde, pus pe glume,
Și le înalță-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.
Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Își scuipă sufletul subțire
Ca auritul vis.
Cum sar bășicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros și straniu
Când va avea sfârșit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre râs și suflet, adresa este: