Poezii despre vulcani, pagina 3
Nu vedem cum ne împresoară răul
Din străfundurile Terei vin blesteme peste noi.
Vulcanul aruncă lavă, marea aruncă noroi.
Când suntem bătuți de soartă, orbiți de griji, de nevoi,
Nu vedem cum ne-mpresoară răul, grămadă, șuvoi,
Nu vedem cum lava-ncinsă ne transformă în gunoi.
Atunci totul se termină, Tera noastră-ngheață sloi.
poezie de Dumitru Delcă (10 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis scurt
Sângele îți flutură pe buze o eșarfă
Precum pânzele unui crepuscul pe oceane
Între perne trupul tău cântă ca o harfă
Iar părul te înfășoară în liane
Îți adâncești piciorul de bronz printre petunii
Pe gleznă ți se așează o fantoșă de foc
Parfumul ei te-adoarme pe hamacul lunii
Și îți aprinde-n suflet fluiere de soc
Dar cum te miști din patul de mărgean
Se desprind coralii emigrând pe spumă
Trupul tău se-nalță lavă din vulcan
Eu te-aștept în piatră tu mă rechemi în humă.
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Spre țara închisă în diamant (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă
Se oglindește timpul în istorii,
Nămeți de stele veșnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriții moartea o invocă.
Se nasc morminte-nfiorându-și tihna -
O cumpănă de vise și de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Și-și strigă ne-mplinirea inorogi.
O altă eră-și cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecțiunea au atins.
Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eșuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o ruină-mbrățișez abisul...
Ca o ruină-mbrățișez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
și un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul
cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălțam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs și visul
cu lenevia ce-și găsea ispravă.
Aglomerez secundele în fire
și firea o atrag din creștet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire
în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.
sonet de Ionuț Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul
acolo
o erupție
devastatoare
apoi liniște
doar fumegatul discret al coșului
doar pietrele
încă fierbinți
doar apăsarea tăcerii...
poate că
odată
un vânt prielnic
va aduce alți germeni de viață
și sămânța speranței din nou încolți-va
acolo
în vulcanul
din inima mea...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnez cu (s)lava iubirii
Dragostea stă să erupă
dragostea e un vulcan
n-a trecut decât o clipă
și parcă-a trecut un an
Dragostea e un vulcan
lava toată-i în cuvinte
merg de parc-aș fi Pan
de jos Doamne înainte
Toată lava-i în cuvinte
n-a trecut decât o clipă
îndărăt Doamne-nainte
dragostea stă să erupă
Dragostea e un vulcan
pre nume Costel Zăgan
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnaticului vulcan moldav
(cu simpatie):
Oferi dragoste pe tavă?
Oare ai atâta lavă?
Tu, înger...
Tu, înger care ții în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieții,
Prin adieri și vânturi reci!
Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenței,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieții!
Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Și ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.
Fii tu vulcan ce mă înalță
Pe-a mării cerului psaltire
Și lumii mele noi, dă viață,
Lumină, pace și iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Boemă și rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieții, în valul ceții,
Al nopții amnar
Și robă de stele să-ți pun peste umeri
De taină și jar.
Lumina-n clepsidră să-și cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă și rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă și gravă se pierde în mâine
Și lacrima mea.
Doar eu și tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morții neîngropați
și vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenușă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic și să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigașilor crini
și să-i declarăm inocenți,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
și cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristețile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s firești.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Quasarii
Înfometați de pământ...
Vulcani curgând dinspre plus infinit,
Unindu-se cu minus infinitul
De la picioarele lor...
Îngeri blonzi cu aripi de mătasă
Transcendent visând...
În căderi, razant cu suferința,
Deseori arzând...
Călători spre moarte-n veșnicie,
Implorând de dor,
Încă o călătorie-n viitor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vulcani? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vulcani, adresa este: