arte plastice

Nu mă sculpta

Nu mai sculpta din mine omul
Pe care vrei ca să îl vezi,
Căci o sculptură ideală,
E mai posibil să o pierzi,

Nu mă sculpta ca pe o piatră
Şi nu mai crede în poveşti,
Căci dacă îţi va reuşi,
Va fi mai greu să mă păzeşti,

Nu mă sculpta căci nu eşti sculptor
Şi te-aş ruga să te opreşti,
Ştiu, încercarea greş nu are,
Dar e posibil să greşeşti,

Nu mă sculpta, te rog termină,
Nu voi mai fi acel de-atunci,
Căci dacă nu vei reuşi,
Sunt sigur c-o să mă arunci.

poezie de Cuciuc Dumitru (28 septembrie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vântul îmi pictează trupul
Cu raze scăldate-n soare.
Poezia-mi este mamă,
Iar stiloul îmi e frate.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ţi-am pictat buzele
să le pot săruta
şi întregul trup gol
să te poţi scălda
în lumina ochilor mei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură pe cer

Trandafirii nu înfloresc niciodată!
Zise pictorul cu faţa iluminată,
Pictând o bucată de cer părăsită,
În cale aruncându-i pietre:
"Arareori cărările îndreptate spre glorie,
Sunt presărate cu flori."

poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi în armonie;

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar şi Everestul, eu, l-aş modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţii versus sensuri

Călare pe vise, picioare care obosesc,
Mi-e dor de idei
Vreau să redescopăr că trăiesc.
Pictez visând, iubesc cântând,
N-am nici talent, nici voce,
Dar folosesc culori amestecate cu pamant.
Picturi care nu spun poveşti
Direcţii conturate
Şi sensuri prea putin lumeşti.
Păcate, dorinţe, dar niciun consum
Mai bine refuz
Decât să regret ca acum.
Conturul te cheamă
Şi camera aşteaptă
Lumina e stinsă
Şi dragostea-i oarbă.

poezie de Maria Medeanu (2 februarie 2012)
Adăugat de mariaderomania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet...

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi stă la cifra zero
Tot aerul ce l-am sculptat,
Ca sufletul dungat cu fierul
De jurământul cel călcat.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret din pasiune

De i-aş picta eu un portret
Aş folosi-n a mea pictura,
Pasiunea de poet
Ca să pictez a sa făptură.
Picta-voi galaxii întregi...
Şi cerul inundat în stele
Pe care-i voi iubi în veci
În ochii dragi ai scumpei mele.
Din rouă, buze-i voi picta...
Să mă sărute dulce, dulce,
Cu care dacă m-aş certa
Ea înc-odată m-ar seduce.

poezie de Vlad Spiţa
Adăugat de vladspitaofficial
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu

Românie, eşti bogată,
Ai valori adevărate.
Simboluri care niciodată
Nu vor fi de noi uitate.

Grigorescu ne-a lăsat:
"Car cu boi", "Ţărancă din Muscel"
Şi tot ce a mai pictat
Cu al său frumos penel.

Un pictor mare, renumit,
Operele sunt minuni.
De-o lume-ntreagă iubit
Şi respectat de naţiuni.

S-a stins într-o zi de vară,
Ne-a rămas averea-n spate.
Şi-n calendar rămâne-amară
Data de 21 iulie 1907...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!