Poezii despre incendii și noapte, pagina 4
Fuga prin iarnă
Colind ca o zidire albă, potrivnică, fatală.
Să nu mai cântați mâinile-acestea strângătoare
de munci ale sufletului și nici Dumnezeul în haine de gală.
Ni se pare această ninsoare, doar ni se pare.
Cum se culcă vânatul în urmele tale adânci
și furat de somn își îngheață nedumerirea de veacuri,
cum pe scripeți de aur nu și-a urcat nimeni disperarea la cer,
mai sunt globuri ce se ridică de pe funduri de lacuri.
Și cântece oarbe, hrănindu-se blând cu ochi afumați în cetini
și straie și nopți ca de nuntă vrăjmașă toate mai sunt;
lungite pe labele din față așteaptă un cuvânt
incendiu pe o scenă de teatru săpată-n pământ.
Dar peste toate acestea țipă niște copii:
a-nceput, a mereu început, a bătaie de ceas prins în gheață,
și toată cununa acestor zăpezi începe-a albi
înnobilând putregaiul de slavă al schimbării la față.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Edgar Lee Masters](http://www.citatepedia.ro/autori/f/edgar_lee_masters.jpg)
Spooniada
Despre John Cabanis și mânie, și despre lupta
Părților ostile, și despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertății în Spoon River, și despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Și pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torța din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiție, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete fața lui Chian
Și care ai văzut pe Greci și pe Troieni cățărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători și vânați, și ruguri funerare,
Și hectacombe sacre primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Și furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, și partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopții, pe nume Momus, de ai cărui ochi
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre incendii și noapte, adresa este:
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)