Poezii despre incendii și noapte
poezii despre incendii și noapte.
Gogyohka
visele sunt niște incendii
ce se propagă prin nopți
și călătoresc ca vântul
formând o turmă de cai
cu flăcări de fericire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie scrisa în curtea bisericii
Clopotul bate-n asfințit Starea de Asediu.
Cireada coboară peste imaș către cișmea.
În mușchii plugarului se stinge un incendiu,
Iar lumea rămâne în grija nopții și a mea.
poezie de Thomas Gray, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
nevătămat te-ai deșteptat în zori
să mulțumești acestor simple fapte
ești încă viu, deși ți-e scris să mori
Au fost pierit atâtea generații
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundații
războaie fratricide, zi de zi
Fii înțelept, trăiește, cu măsură
și nu uita că ierburi și livezi
pe trupul stins al altora crescură
Tu mai respiri, mai guști, mai poți să vezi
ești prinț moștenitor peste natură
și taina morții încă o sfidezi!
sonet de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție
Te uiți la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile
te uiți la gura mea
prea mică pentru a spune: lume
- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
și să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor liniștește
în mine există o flacără care gândește
și vânt pentru incendii și pânze
nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului
repet un vers pe care aș vrea
[...] Citește tot
poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rosa cogitans
Când totul își urmează statornica orbită
și electroni și aștri ca niște valuri sună
în malul existenței, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?
... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopțile amorfe ale țărânii oare
ce forță limpezită, fantastică nevroză
și pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?
Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
așteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.
Nu-mi spune că-i egală cu sine suferința...
E un incendiu sacru ce mistuie, și arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Ființa
de-a pururi dătătoare de viață și de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură și alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre ceruri când urci
Spre ceruri când urci
fantasmă prin magica noapte polară,
Mi-ngheață privirea și sângele sudic, și gândul,
Dar, stană cum sunt,
mă plec și-ți sărut pașii sfinți de pe boltă
Cum cade-n genunchi Golful Finic în brațele Névei.
Spre țărm când cobori
fascicul din aura rece-australă,
O rază-mi aprinde privirile, sângele, gândul,
Incendiu polar, cu limbile-mi țí mistui etericul trup
Cu setea luminii ce sfâșie-ntúnecul nopții.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absența
sar scântei sferice din cuvinte
ca o larmă de lăstuni
cuvintele iau formă de libelulă
refuzând să-și lase umbra
pe pagina albă ca iarna
se restituie liniștea de dinaintea
spațiului incendiat de mov și violet
coboară fraza cu umbre de stele
în liniștea peretelui alb
îți desenez absența
pe locul care dansează începutul nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
scriu pe o coală albă
acoperă ceea ce e dincolo
de viață
o întindere de necuprins
văzută-n vise
cade roua obosită
și noi batem la porți înflăcărate
cu un ciot de iubire
găsit după incendiul sufletelor noastre
scriu și asta pentru confortul
de acasă când stăm în așteptarea
unui nou val de iubire
ne punem întrebări confuze
care ne-au rămas pe buze
după ultima noapte de dragoste
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălării pe un scalp cunoscut
tăcerilor e șoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopții pe tăișuri
amorul când ne zice măruțișuri
și trupul tău îl învelesc în palmă
în insomnii de patimă-n hățișuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperișuri
ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de liniști și de rost
incendiezi tenebre nupțiale
din neființa clipei ce a fost
mă naști iubind poemul vieții tale
scriind vecie visul anagnost
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre incendii și noapte, adresa este: