incendii şi noapte

Nafură gustată direct, din prima rană

Praguri otrăvite în dragoste s-adună
Precum norii negri peste banala lună,
Focul iubirii arde-n suflet nesfârşit,
Uită ca să stingă incendiul lui cumplit.

Omul cât trăieşte, trăieşte să iubească,
Nu-i monedă calpă în pumn să ruginească,
Este un foc, o stare atât de minunată
Încât ne cucereşte cu vraja ei de-odată.

Îţi pui şi întrebarea: pe cine să iubesc?
Am plâns pentru iubire şi nu mai îndrăznesc!
Muza mea de-aproape mă va-nsoţi la noapte
Să-i dau imbolduri noi, speranţe, libertate!

Respectul iar să fie înfiriparea nouă,
Flori de sentimente presărate-n rouă.
De nu cred în iubire, în a ei veşnicie,
Îmi pun inima-n palma de foc a poeziei

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru căutare

dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de şapte ani
aş fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăţ a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete

îmi plăcea pădurea şi
frunzele uscate foşnitoare sub picior
nu înţelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri

tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
aşa am aflat cât de repede pot fi ucişi copacii

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză şi devenire

Am fost de dinainte de vreun fals
Când nici un pom nu cunoscuse floarea
Şi nu se inventase sărbătoarea
Ovul şi spermatozoid, dansând un vals...

Am fost bătrân, matur şi tânăr, şi fugar
Şi obosit, şi odihnit, şi crud
Şi hămesit, şi-ndestulat, şi ud
Plouat, uscat, iubit, urât, avar...

Am fost micuţ, cât bobul de muştar
Şi mare-am fost, semeţ cât un sequoia
La Termopile am luptat, la Troia,
Şi paznic la Palatul de Cleştar...

Am fost în tot ce vezi, am fost în toate
Văzute, nevăzute, zi şi noapte
Am fost în zarvă mare, printre şoapte,
Am fost în nedreptate şi-n dreptate.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ne apasă

Poemul acesta n-o să vă placă,
Începe cam aşa, pământul ne apasă,
Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,
La pândă, îşi ascute ghearele, focul ne luminează
Din interior, incendiu devastând fragile muchii,
Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,
Pereţii transpiră şi gâfâie, spovedania lui Dmitri se întrerupe,
Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,
Ca în dragoste.
Stele galbene, violete, cianhidrice,,
Luna galbenă, îmi petrec nefiinţa, strecurând-o
Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,
În locul gândirii calme, clasice, geometrice,
Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.
Durerea străluceşte prin lacrima tot mai rotundă,
La fiece colţ, santinele morţii ne dau onorul,
Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,
Orbii nu recunosc întunericul,
Clopotele nu bat pentru surzi,
La final corbii sunt responsabili,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, Master

sursele locale susţin
că ea se adaptează uşor
la viaţa în vid
unde poate locui fără mirare
între respiraţii adânci
printre roiuri de fluturi albi
cu panglici şi litere
pe genunchi
pregătindu-se în continuu
pentru ceva atât de mare şi intens
încât nu poate fi
prins în braţe, desenat sau arătat cu degetul

dimineaţa
când îşi piaptănă spiritul neîmblânzit
şi se îmbracă agale pentru incendiu
ea este mai frumoasă decât lupta de clasă
surpând maluri pentru cei nedreptăţiţi
înfigând steaguri şi săbii

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolarea marinarului

Într-o noapte se-apropia un urgan,
Valurile nu erau valuri, erau munţi,
Iar Barney Buntline, dându-şi cu părerea,
I-a spus lui Billy Bowline, "Hei, Bill, m-asculţi!?
Se-abate-un vânt tare din nord-vest,
Ciuleşte urechea! Auzi cum îşi croieşte drum?
Domnul să-i apere! Cât ghinion pe capul
Nefericiţilor de pe uscat acum.

Pentru fraierii care locuiesc în oraş
Viaţa e un continuu handicap,
Tremură-n paturile lor de teamă
C-o să le cadă acoperişu-n cap.
Cât ne invidiază! Ajunşi la aman,
Ar vrea să fie-n locul nostru, marinari,
Pentru c-atunci când e furtună
Noi stăm deasupra apei, pe ocean.

Nu mai vorbesc de cei care pleacă
La muncă-n zori, slujbaşii,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Dibdin, 1768 – 1833, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poză cu liniştea nopţii de dragoste, din profil

Priveam decent codiţa ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau, cu transpiraţia fină din decolteul tău.
În faţă, bluza ţi-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei depresiuni,
de lângă singurul tău munte.
Încă priveam în fusta ta plisată.

Iubesc bijuteriile tale nonvaloare.
Călător în timp, prin regatul sforilor,
aş fi tras un fir, din bluza-ţi croşetată.
Ajutat de limbajul cu bezele
făceam jonglerii, cu gânduri sociale,
dar privirea mea era tot incendiată,
şi-agăţată rău, în fusta ta plisată.

Prinşi în satul căzut într-un borcan, de compot,
ca două jumătăţi mai mici de-un întreg,
visam fierbinte la o dragoste lavabilă,
fără întrebări, melancolii ieftine,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment #23

Am fost obiectul dorinţei tuturor bărbaţilor din Grecia,
Negociată, scoasă la mezat, devenind apoi soţia lui Menelaos.
Când privesc acum înapoi, fără părtinire,
Aşa cum a făcut-o şi Hermione*, văd

Că Hermione îmi seamănă, nefericita mea fiică
Pe care am lăsat-o în urmă când am fugit.
Azi, ştiind asta, asemeni altor femei muritoare,
Sunt părtaşă tuturor îngrijorărilor.

O, Paris, dacă m-ai putea elibera din starea asta jalnică,
Te-aş urma până la capătul lumii, te-aş însoţi
Până ajungem pe ţărmurile înrourate ale Troiei –
O dragoste mai lungă decât toate nopţile!

Paris era altfel, dar în vreme ce îmi atingea coapsele,
Al meu era chipul care lansa o mie de nave.
Grecii mai degrabă merg la război decât să sărute buze ispititoare,
Iar acum rătăceau departe de soţiile lor.

[...] Citeşte tot

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Paul Mihail – Opera Omnia

Analizându-ţi mersul solitar
Prin mori de vânt şi străzi incendiate,
Astăzi serbăm pe marele zidar
Ce-a ridicat din litere CETATE.

Din opera-ţi de iau eşantion
Spre-a arunca-n trecut doar o scânteie,
Văd că-ncepuşi să urci în Panteon
De mult, cu "Cibernetica femeie".

Şi dac-ai scris la "Posturi clandestine"
Doar într-un an, însă cu mult nesaţiu,
Ai scos "Războiul undelor senine"
Ca şi "Potirul Sfântului Pancraţiu".

Lansaşi apoi un "Damen vals" satiric
Ca ofiţerul cu trăiri galante
Ca astăzi noi să navigăm oniric
Zburând "Pe-aripa vântului de noapte".

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dimineaţă

Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munţi,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameţi şi mai mult
Amintirile.

Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea uşoara. Şi totuşi
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi şopteşte întruna
Şoapte ce nu le-nţeleg,
Atinge perdeaua subţire
Făcând-o să tremure
Şi-mi ameţeşte mai mult

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!