Poezii despre loterie, pagina 4
Cătălin Varga, Nu ne mai vrea pământul
Rugăciune
Nu ne mai suferă pământul,
am devenit atât de răi
Încât curând presimt că ne va vomita pământul
precum pățit-au canaaniții în vechime.
Nu știu exact cine ne va înlocui probabil îngerii,
dar știu că ne vor pune embargo toate planetele din preajmă.
Vom deveni refugiații universului ce nu-i dorește nimeni!
Nu cred că va mai fi dispus nici Dumnezeu să joace la vreo loterie cosmică,
încât să ne găsească un alt loc,
o altă casă;
Cu siguranță o vom spurca și pe aceea!
Așadar, pământule străbun, ce mai aștepți?
Dar stai te rog, dacă ne vei vomita pe noi, pentru că merităm aceasta,
Pentru că prea mult timp ne-am bătut joc de tine;
Totuși, lasă-i măcar pe copiii noștri să te locuiască-n continuare
Ei săracii, nu au nici o vină!
Lasă-le te rog și pe mamele noastre,
[...] Citește tot
rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obișnuia să pescuiască peștele, dar acum merge la supermarket
Există un om _____
o inimă amară suferă-n singurătate
Adevărata iubire-a vieții lui a fost un fel de ușă turnantă
intrau pe acolo atât de multe persoane pline de dorințe
încât bietul om a fost prins de viu în capcana
tuturor suspiciunilor și vicisitudinilor
care-înconjoară pe cineva-îndrăgostit de-o femeie
care-și vinde iubirea pe bani...
Dragostea pe care-o simte în inima lui
tânjește pentru mai mult
realizează că are nevoie de mulți bani
așa că-și încearcă norocul la loto
unde întotdeauna câștigă mai mult decât pierde
Totuși... după ce în sfârșit ea l-a sunat
l-a lăsat și fără bani și fără demnitate
Șade oriunde găsește un scaun și-și petrece viața
risipind lacrimi de bere și de whisky
Consideră c-ar fi bine să plece pe unde-a venit
pașii îi sunt tremurați și confuzi (probabil de la whisky)
viața lui n-are nici viitor, nici speranță și nici vreo promisiune
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exil într-o secundă
Timpul e un cascador contorsionist
de la circul relativității,
eu sunt aici cu trupul
și-mi simt capul țintuit în puncte infime
la darts -
gândurile zac împrăștiate printre claxoane și stres
iar pentru siguranță, mi-am angajat o gardă de corp în subconștient
să-mi pună sub supraveghere mințile
pentru a le detona controlat în ritm de
Domino
Tu, oare mai știi să vezi dincolo?
cum vântul a-nvățat copacii să danseze?
cum frunzele țin încă o dată să-ți spună
că secundele nu se reportează ca la Loto?
cum liniștea pădurii și susurul izvorului au ceva de-a face cu legile nedescoperite de omenire?
Încă am dreptul să cad la învoială cu iarba și cerul,
încă mai am dreptul să mă adap din absolut și să-mi spun că omenirea mai are o șansă
în ecuația asta globală,
[...] Citește tot
poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banii... n-aduc fericirea
Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,
La fel și eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanță,
Câțiva mangoți de investesc într-o asemenea speranță,
Și-n special, pentru covrig, o șansă nu cred că există
În viața mea ca să-l câștig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleași numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni și mie rândul,
De aia mă și îngrozesc, ce-oi face când voi câștiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuța mea cu trei șoproane, confort nu-mi va mai oferi,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplătoare versuri
1
trecând marea înapoi
c-un pas înainte
răsfirăm norii
pe toiagul de pe umăr
atârnă o pasăre aproape moartă
un grai ascuțit de dezamăgiri
un tril desăvârșit de repetate lovituri
înfiorează depărtările
nod în gât
noe suspină
de parcă ar mai fi o noapte identică cu această
2
închipuiri
oglindite-n geamul azilului
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache (4 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-aș regăsi
Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Te priveam
Eu te priveam cu ochii mei violeți,
parcă aș fi urcat cu pioleți,
pe o stâncă foarte dură și înaltă,
eu sunt mai rece, tu ești foarte naltă,
că am trăit cam optzeciși cinci la sută
dintr-o viață, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache și cu Rudy,
mă porecliră puștii Paparudy.
Toți dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se știe.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Miorița,
cine a scris-o? Poate morărița.
Că ea e cu fuiorul și fiorul,
Furoul ei, durerea mea și dorul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre loterie, adresa este: