Poezii despre peisaje, pagina 4
Era o zi de iarnă
Cădeau de ieri și păsări și zăpadă,
Tapiserii din sufletul frumos
Și totul ne părea misterios,
Când fulgi de nea zburau din cer grămadă.
Părea un vis desprins dintr-o baladă,
Un peisaj atât de grandios,
Când noi ne-nstrăinați, cu gest pios,
Ne ajutam, vreunul să nu cadă.
Și ne-am simțit copii, ca altădată,
Întorcându-ne cu anii, înapoi
Și-n ziua aceea atât de minunată,
Copilăria s-a întors la noi.
A fost ca-ntr-o poveste adevărată,
Pe care am trăit-o amândoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duna
privită observată de mii de ori escaladată
și iar eliberată de necunoscut
Furioasă furtună de nisip
- vânt din sud -
- vânt de fohn -
Fiecare pas
Fiecare nor
fiecare fir de nisip
urmărit urmăritor
se șterge pe avansul rapid
al magneto-cosmicului
Firele sale se învârtesc roșind la înțelegere
Cu valurile apropiatei Sahara
Trupul se-ndoaie ezită pornește iar sub pălmuirile
marilor mâini de nisip și-ncearcă în zadar
[...] Citește tot
poezie de Rome Deguergue
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de iarnă...
Vin de-ngheață
geruri grele
vremuri rele
se arată
zile reci
și nopți senine
copaci seci...
de stele pline
bolți-nmărmurite
-n ceață...
Vin de-ngheață
și omeți
până-n pomeți
o natură-nfrigurată
îmbătrânită
și albită
pe la tâmple
multe stau
să nu se-ntâmple...
Restul stropilor
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Au început să mișune, poznașe,
Pentru șoferi grăbiți, mineri sau clerici,
Indicatoare noi, în vechi orașe:
«Atenție sporită! Trec biserici!»
Cu lanț încinse, trase c-o tânjală,
Alunecă, melci pașnici, pe butuci
Și sfinții nevrozați, pe tencuială,
Își fac cu limba nevăzute cruci.
În fața lor, se cască o distanță
Imensă, presărată cu nevoi,
Când secole-am trăit în transhumanță
Acum plimbăm biserici: n-avem oi!
Și ca un miel, care-a rămas de turmă,
Clopotnița dispare fără urmă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie peisaj
Femeie,
asemenea unei femei peisaj
m-ai perceput
și iubit.
M-ai iubit
cu câmpiile mele,
cu văile mele,
cu grotele și colinele mele,
cu întinderile și sarcinile
din corpul meu.
M-ai iubit
ca un val
calm, demontat
și te-ai lăsat purtat
în grizaiul
norilor
care mă traversează.
M-ai văzut femeie
în rujul buzelor mele
lăsat pe obrazul fiului meu
[...] Citește tot
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață la borcan (conservatorism)
Peste-acest borcan
am suflat înțelepciune
într-o piatră în formă de școală,
am pus cu mâinile mele o casă,
pomi mulți am sădit
și tot în piatră i-am regăsit.
Vă văd și pe voi, trei pietre tari
cum v-ar spune bunica!
Și pentru ca peisajul să fie complet
am ornat totul cu cărți,
pietricelele acelea viu colorate
care înfrumusețează școala, casa și copiii.
Acum ciugulesc boabe de nisip
cu care fixez în timp pietrele, pietricelele
punându-le în valoare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
Pașii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăți de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Și altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogolește
Ca un fus
Și copiază delta ei
Pe delta apelor.
poezie clasică de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munte
Să stăm în munte și să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,
să-mi fie foame și să-mi fie sete,
să-ți fie cald, să-ți fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete
și să plecăm aproape-n somn din viață
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coși cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir și ață.
Și eu să cad când stelele-ncep să cânte
urlând de dor în umbra ta măreață.
sonet de Adrian Păunescu
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartelă simfonie peisaj lipsă
vine profesorul de desen
cu profesoara de muzică
elevii
încă mai cred că se arată-n inspecție
george enescu cu gri
gorescu în brațe (?!) -
atunci
se ia o vacanță peste vacanțe
se înmatriculează
noua
mașină de transport personal
didactic îndrăgostit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre peisaje? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre peisaje, adresa este: