Poezii despre fier, pagina 5
Fefeleaga
un cal putere
cu imginea de sine - pe șine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână și machiată
cu praf de cărbune
și ea se-parată
de restul familiei societății de cale
de fier. preferată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiul din lemn
Veneau cu geamantane din lemn
cu haine din lemn
cu pașii de lemn,
vorbind într-o limbă de lemn
despre uriașa balama care scârțâia cerul...
În gară trenul își schimba la garderobă fierul...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și morți
Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca și cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în fața falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe niște păduchi ai munților,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăvoarele
Scrâșnesc zăvoarele de fier,
rostind cu strigăte de-osândă,
fantasma unui temnicer,
ce stă de peste veac la pândă.
Scrâșnesc zăvoarele pe rând,
ca tunetul ce vrea să-ntoarne,
cum marea geme spumegând,
ca fiare lacome de carne.
Scrâșnesc zăvoare pe la porți
sub meterezele cetății,
unde și-acum străjerii morți
păzesc rostirea libertății.
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocârlia
Cântă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-o fi?
Cântă cineva-n văzduh.
E o pasăre? E duh?
Numai el o fi, numai el:
pământeanul puțintel
cu trupul ca bucatele
mult lăudatele,
cu glasul ca seninul
cu sânge ca aminul.
Numai el poate fi:
Hristosul păsăresc! Cel
ce-n fiecare zi
se-nalță o dată,
biruitor fără fier,
din holdă la cer,
și descântă păcatele
peste toate satele.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Inge
trec prin cartier
cu un fier
demențial - cine
e inge
această femeie
venită odată cu puii de bibilică de
pe la sat
nu se miră nimeni și nu
vrem să comentăm
în zadar
inge
aruncă un zar
unu unu
unu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sănătatea de fier
oamenii din ce în ce mai bolnavi
îi copleșesc pe cei din ce în ce
mai morți nu mai pot respira. cei
rămași sănătoși ar trebui să facă
ceva ce să facă dacă boala și ea
face ravagii în sănătatea de fier.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre deșertăciunea măreției pământești
Colții cu care și-au încleștat elanul revanșard
Mastodonții-n lupte sunt astăzi bile de biliard.
Sabia lui Carol cel Mare zis și Carol Dreptul
E-oxid de fier acum, rugină, ca s-o spun de-a dreptul.
Ursul cenușiu, de-a cărui grozava-îmbrățișare
Se temeau toți, acum e-o biată țoală sub picioare.
Din Cezar au rămas doar busturi de colb pline
Și, sincer să fiu, nici eu nu mă simt prea bine.
poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Iarna
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voiește,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Și gătește-așa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze și cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le știe ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheață,
Dar când sufli, pier din față.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cântecul spicelor
Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Că fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie:
secera lunii e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?
Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit să apună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre fier? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fier, adresa este: