Poezii despre ignoranță, pagina 5
Sonetul 78
Pentru că des ca Muză te-am chemat
Și-a ta splendoare-n vers m-a sprijinit
Alte condeie locul mi-au luat
Și-al lor poem tu l-ai oblăduit.
Cu ochii-l pui să cânte pe cel mut,
Pe ignorant în zbor l-ai ridicat
Celui școlit tu aripi i-ai făcut
Și celor nobili șarmul le-ai dublat.
Dar să fii mândru de al meu condei,
Căci tot ce scriu, din tine e născut
Altor poeți le dai numai idei
Și cu-al tău farmec versul le-ai umplut.
Dar tu ești arta mea și-al meu garant
Că mă faci cult, deși sunt ignorant.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc trist
-,, Țară, țară, vrem ostași!"
Nu inculți, corupți și hoți...
Vrem în frunte patrioți
Nu conducători borfași.
-,, Țară, țară!.." triumfali
Defilăm, mereu mai jos...
Viitorul "luminos"
Pregătit ni-e de penali.
-,, Țară, țară...!" vrem, nu vrem,
Am ajuns din nou vasali...
În străine curți hamali
Moși și babe să ștergem...
-,, Țară, țară!..." suntem lași,
De aceea vrem ostași...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parintii
E simplu să vorbești în neștiință
Să aberezi spunând că e usor
Să nu mai ai părinții în ființă
Și să îi vezi pe ei atunci când mor.
O! Tu bravezi frate stimat
Tu vrei să pari în fața tuturor
Un om care nu este-ngenunchiat
Văzându-i pe părinții care-i mor.
Tu ai impresia, fiară fără suflet
Că ei o să trăiască infinit
Dar află că acum, cât citești asta
Părinții tăi, in chinuri au murit...
poezie de Mihai Casalean (16 martie 2020)
Adăugat de Mihai Casalean
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nașterea unui fiu
Când se naște un copil,
Familia și-l dorește inteligent.
Eu, care datorită inteligenței
Mi-am ruinat viața,
Chiar sper ca bebelușul să se dovedească
Ignorant și fără prea multă minte.
Așa va fi binecuvântat cu o viață liniștită
Și cu șanse de a ajunge ministru.
poezie de Su Tung-p'o, 1036-1101, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet
Ah, să găsești o formă nouă!
Să uiți și spațiul și timpul,
Cum florile renasc din rouă,
Cu versul tău să-nvii Olimpul.
Să fecundezi sterila minte
Ca pe un câmp secat de plug,
Și să străbați tot înainte
Neștiutor de nici un jug.
Să-nvingi prostia-mbătrânită
Și din noroi spre cer să zbori,
Și să-mpingi lumea-nmărmurită
Spre alte mândre aurori.
Și-apoi, sub buclele-ți cărunte,
Furat de gloria-ți întreagă,
Să mori, și alții p-a ta frunte
Cununi și lauri să culeagă.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patriotism
Caut cu disperare dezolantă un cuvânt,
Ce nu-l mai pot găsi pe buze, veștejite
De arid, de neștiință, pe măști strâmb zugrăvite...
Să nu mai fie-n veci, înhumat în pământ!
Caut cu disperare, pierdut în empirism,
Cuvântul dispărut, ce nu-l mai pot găsi
Pe buze, veștejite de arid, de-a putrezi
Ce-a fost odată sfânt; cuvânt... patriotism!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sauve qui peut
Albumul tău e un salon în care
S-adună fel de fel de lume multă
Și fiecine așaz-o foaie smultă
Din viața sa în versuri răbdătoare.
Acum dorești cu pana mea incultă
Și eu să trec prin mândra adunare?
Dar ea de-amicii tăi sfială are
Și de-oi vorbi au cine mă ascultă?
Spre-ați-aminti trecutele petreceri
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila.
De la oricare-un snop de fraze seceri,
Apoi le răsfoiești filă cu filă.
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri
Privind în vrav prostia imobilă.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Postume
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce înseamnă un cuvânt
neștiința o iscoadă
viitorul nu ia mită
cere viața mulțumită
pentru marea ei rocadă
turbion de gânduri rele
țesătură de arnici
când nu știi ce vrei și nici
unde te vor duce ele
lumi care-mi treceau prin față
sau prin care eu treceam
lunile ce curg pe geam
nopți de gene îmi agață
un mister ascuns în ou
ca un semn de întrebare
pentru clipa trecătoare
când ajunge la potou
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O păsărică în tufiș
Doctore, neștiutoare, pe deplin candidă,
Vă spun, simt că parcă mă arde-un foc
Acolo jos, chiar dacă nu iese fum.
Madam, zăresc un sturz micuț
Care-a cuibărit, pe furiș,
La dumneavoastră în tufiș.
Sau, tot candid, vă spun, și-a făcut pat acolo individa
Cu numele de candida.
poezie de Autor necunoscut-SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socotitorul
Socotesc prea repede,
oamenii mă privesc cu nedumerire,
nu cred și verifică.
Apoi se miră tulburați.
Eu nu le spun aproape nimic,
sunt neștiutor al cauzei
în care de fapt și cred.
Pleacă convinși că am un dar divin
și rămâne așa,
nu-l împart cu nimeni,
dar exersez în fiecare zi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ignoranță? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ignoranță, adresa este: