îndeplinirea datoriei

Când câinele latră
Îşi face datoria.
Omul când se-îmbată
Etalează prostia.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

MI-AM FĂCUT DATORIA CIVICĂ

Am fost astăzi la votare
Ca românii patrioţi,
N-am făcut discriminare;
Treaba lor de-s vii sau morţi.

N-am aprins o lumânare -
Cineva să nu mă certe -
Ştampilând pe fiecare...
Dumnezeu din cer să-i ierte!

poezie de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a România

Bolnavi grav de România
ştim că ea ne este leacul
să ne facem datoria
ne ducem cu toţi la dracu'

România este leacul
"doctori" are cu duiumul
de când a-nceput iar veacul
toţi i-arată unde-i drumul

Deştepţi are cu duiumul
nu-şi cunosc vai datoria
căci doar la prostie-i cumul
bolnavi grav de România

Ştim că la noi este leacul
dar ne dăm de-a berbeleacul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelent! Cred că versurile 3,4 din prima strofă sunau mai bine aşa: "ori ne facem datoria, ori ne ducem toţi [...] | Citeşte tot comentariul

Monologul focului

Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanţa săracului
e totuna cu pânza nepreţuitelor tablouri
Îmi fac datoria
ştiu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topeşte şi curge
am mulţi adepţi
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ţinta
Ei mă cred argumentul lor
la licitaţia ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu ştiu să aleg
şi tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
şi astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorabilul Henry Bennet

Niciodată nu mi-a trecut prin cap,
Până în ziua când eram aproape de sfârşit,
Că Jenny îmi dorea, cu inimă plină de ură, moartea.
Eu aveam şaptezeci de ani, ea treizeci şi cinci;
Ajunsesem o umbră de om încercând să-mi îndeplinesc datoria de soţ
Faţă de Jenny, Jenny cea roză şi plină de viaţă.
Dar toată înţelepciunea şi rafinamentul minţii mele,
O lăsau, de fapt, rece.
Mai mereu pomenea de forţa uriaşă
A lui Willard Shafer, şi despre nemaipomenitul fel
În care odată, la Georgie Kirby's,
A scos singur o maşină din şanţ

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă...

Iubirea noastră-i comoară
limpede, tandră, duioasă,
s-o păstrăm, nicicând să piară,
măsurată-n nopţi de vară
când luna zâmbea voioasă.

S-avem grijă, viaţa-i scurtă
şi ni-e dată s-o trăim,
iar de-o trece tot prin burtă,
nu trăim doar să muncim,
ci mâncăm să nu murim.

Domnul către noi trimite
gânduri bune, cu blândeţe,
să fie bine primite,
împleti-vom coşuleţe
pline cu spor şi poveţe.

Chiar de-i viaţa o povară,
noi ne facem datoria,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa dragostei

Ani buni, cu dor fierbinte,
amintirile l-au copleşit,
de atâta durere ajunsese
un biet suflet chinuit,
dar timpul şi-a făcut datoria
şi-ncet, încet rănile i-a vindecat
iar şansa de a crede în viaţă,
ca o minune,
o dragoste arzătoare
inima i-a captivat...
Iubea iubirea fără discernământ,
cu patimă, dorinţă, gingăşie,
tremura de nelinişti şi inima-i
tresărea de bucurie,
forţa dragostei era de neînvins,
iar exaltarea inimii n-avea cuprins!
Iubirea era leacul ce l-a salvat,
simţea şi regăsea frumuseţea vieţii,
din nou, la fiecare pas.

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

E primăvară-n calendar şi-n suflet
Deşi afară-i frig şi viscoleşte,
Dar noi avem nădejde totuşi
Că în curând se risipeşte.

E-o primăvară doar formală,
Se lasă mult prea mult dorită
Şi o să ştim, atunci când vine,
S-apreciem o zi însorită.

E prima zi de martie şi astăzi
O dat' cu mărţişorul ne aduce
În inimă un Soare de Viaţă
Ce ne-a fost împărţit prin Sfânta Cruce.

E sezon nou de an şi-o bucurie
Pe care vrem s-o împărţim cu alţii,
Căci L-am primit, ne facem datoria
Să ajutăm şi să-nmulţim talanţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorabilul Henry Bennet

Niciodată nu mi-a trecut prin cap,
Până în ziua când eram aproape de sfârşit,
Că Jenny îmi dorea, cu inimă plină de ură, moartea.
Eu aveam şaptezeci de ani, ea treizeci şi cinci;
Ajunsesem o umbră de om încercând să-mi îndeplinesc datoria de soţ
Faţă de Jenny, Jenny cea roză şi plină de viaţă.
Dar toată înţelepciunea şi rafinamentul minţii mele,
O lăsau, de fapt, rece.
Mai mereu pomenea de forţa uriaşă
A lui Willard Shafer, şi despre nemaipomenitul fel
În care odată, la Georgie Kirby's,
A scos singur o maşină din şanţ.
Aşa că Jenny a moştenit toată averea mea şi s-a măritat cu Willard –
Bruta aia cu muşchi! Sufletul acela de clown!

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tancului petrolier

Acesta-i cântul îngânat de tancurilor petroliere,
În vreme ce trudesc sub soarele-n scădere–
"Noi nu călătorim purtate de-aripi sus, pe cer,
Nici nu cunoaştem gloria pe care-o-împarte-un velier
Celor care-i desfăşoară pânzele-n a brizei adiere.
Noi cutreierăm mările putând pieri în flăcări arse,
Cu ţiţeiul curgând prin conductele şi vanele flămânde,
Înfruntându-ne destinul sumbru prin bezna fără stele,
Oricând o torpilă putând să ne scufunde."
Asta ni-i povestea, spun tancurile,-n vârtejul apelor saline,
În vreme ce-îmbarcă apă pe puntea principală –
"Începând voiajul ştim că s-ar putea, o, ştim prea bine,
Să sfârşim în portul iadului, nu pe câmpii eleusine,
Charon ne-îmbie zilnic pe Styxul lui de ură şi de smoală.
Totuşi, navigăm, ne facem datoria pân' la capăt,
Deşi finalul poveştii-l ştim, fiind de la-începuturi spus;
Vom înfrunta valurile care ne pot fi mormântul
Până când Domnul ne va hotărî destinul acolo El în ceruri, sus."

poezie de Arthur Gordon din Anii primejdiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!