Poezii despre Adrian Păunescu și moarte
poezii despre Adrian Păunescu și moarte.
Cererea de veșnicie (Lui Adrian Păunescu)
Nu mai știu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Și în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!
"Miile de morți" din viață
Mult mai viguros mă fac
Și renașterile toate
Cu moartea am să le-mpac!
Am s-o convertesc în stele
Și-am s-o luminez fictiv!
Cu renașterile mele
Am s-o-nving, definitiv!
Timpului, audiență
I-am cerut dar ea nu știe
C-a semnat patronul vieții
"Cererea de veșnicie"!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământ de morți
În cimitir, unde-am lăsat pe mama,
Ploua istovitor, a îngropare,
Ca semn că dânsa nu mai are rude
Și-o plânge, din oficiu, ploaia mare.
Aleile-și pierduseră conturul
Și iarba făcea semn uscat c-o doare,
Și către groapa timpuriu săpată
Deodată n-a mai fost nici o cărare.
Am năvălit către mormânt, cu toții,
Ca remușcări de legiuni barbare
Și ploaia ne unea cu cimitirul,
Un mort zglobiu să pară fiecare.
Ploua pe mama, ploaia de pe urmă,
Și mă gândeam că-i vie și tresare,
Și n-am știut de ce nu poate ploaia
Să stingă dreptul ei la lumânare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ziar (19 octombrie 2002)
Adăugat de Liliana Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La moartea lui Adrian Păunescu
(5 noiembrie 2010)
Nu era un ipohondru,
Înzestrat fiind, ca un domn,
Păstrând din tinerețe o obsesie
Numită intuiția morții,
A fost un om, un poet,
Cu o sensibilitate fabuloasă,
Un luptător neobosit,
Gândea, citea, scria poezii, articole,
Lăsând în urmă mari lucrări
Și mai bune și mai rele
Și noroi și multe stele...
El a iubit o țară în așa măsură,
Unde nebunii clocotesc de ură,
A fost un râu cu izvoare înmiresmate,
Abia acum, când nu mai este,
Realizăm cât de mare a fost.
Poetul n-a învățat să moară,
Spunând adesea: Nu mă tem că mor,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Adrian Păunescu
Academii, biblioteci, condeie,
Ornați cu doliu simboluri și lucrări;
Din măreția FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.
Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toți
Și nu există recurs la sentința de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morți.
Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ți scriu așa devreme
Poemul despărțirii fără sens,
La trecerea-ți spre umbrele eterne.
Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, și la Ip,
În munții Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morții spirituale-n acest anotimp,
Și-n evidențele de Bârca e minus un localnic.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Neagu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Recviem pentru Adrian Păunescu (Inegalabilului și nemuritorului poet național Adrian Păunescu)
Pari obosit și nici nu ești ca altădată
Și încă mai aștept să te-nduri a povesti,
Cum hotărâși să pleci la poeți deodată
Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi.
Azi noapte te-am visat prevestind nedeslușit,
(Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele),
Că-n beznă se va tângui un câine adormit
Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele.
O rugă pentru noi ai pus în orice carte,
Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;
Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte,
Către Marele Olymp din piatră și noroi.
Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți,
De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie,
S-anunți că-n viață sunt rămași toți poeții morți
Și doar ce le promitem zace în sicrie.
[...] Citește tot
epitaf de Stelian Platon (5 septembrie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Adrian Păunescu - in memoriam
În noaptea primăverii chitarele cântau,
Le cerea cuvântul pentru cuvânt.
Necuvintele se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau și deveneau pământ.
În noaptea verii chitarele strigau,
Din ele izvora iubire pentru iubire.
Durerile se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau, devenind amintire.
În noaptea toamnei chitarele plângeau,
Flacără din flacără în sine iluminând.
Se dizolvau cenzurile, se vizualizau
Cuvântul din cuvânt și găndul din gănd.
În noaptea iernii corzile vibrau
Poezia în cântec, cântecu-n poezie.
Se dizolvau în noi și generau
Fiori în suflet pentru veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adrian Păunescu și moarte, adresa este: