Albă ca Zăpada şi alb

* * *

v-o amintiţi pe mama vitregă
dar nu foarte nasoală
a unei tipe albă ca zăpada cum
îşi trăgea selfie după selfie?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun la vârsta a treia

În a mea copilărie,
Şi mi-e greu, mereu s-o spun,
N-am primit o jucărie
De la Sfântul Moş Crăciun,

Însă Moş Crăciun e OM
Şi ştiindu-mi bine strada,
Mi-a adus-o lângă pom,
Azi, pe Albă ca Zăpada!

Cum în lume-i loc de glume,
Tocmai azi, la vârsta mea,
Moş Crăciun mi-o dete-anume
Să mă joc, de vreau, cu ea!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am şi pleacă
aşa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
şi-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundaţi de vise,
orbecăie în smoala căzută-n aşternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalţă din Infern
să mi se-arunce-n suflet, şi-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea şi gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada şi neagră-n cerul gurii."

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca zăpada

Când stai cu diavolul în aceeaşi celulă
vezi gratiile batoanelor de ciocolată
Iar şobolanii de piatra sătulă
îţi rod ficaţii de mintea alcoolizată
Săpunul cu rotunjimile sale
în radarul vremii descrie clăbuci
pubertăţi de valoare...
butuci
stau la spart de vedenii şi brize-n răspăr
Albă ca zăpada
vino
vino
dă-mi şi mie din gât
o bucată de măr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de iarnă

Ce puƫin i-a trebuit iernii,
Să-şi înflorescă ghioceii.
Ce nesfârşită pare iarna,
Când e albă ca zăpada.

Ce puţin i-a trebuit soarelui,
Să lumineze verdele câmpului.
Ce minune verde - albă
Ghiocei născuti din iarbă?

Cât curaj, ce nebunie,
Câtă sete, ce furie,
Să te înalţi din nemurire.
Trei petale şi o frunză
Şi să te prefaci... în floare.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei zile

de caniculă se abate pe capul
omului toropit de lapte şi miere
oferite de conducere cu nesaţ
care visează fântâni unde curge
bere rece cu spuma albă
ca zăpada din povestea ce revine
în minte prin aburii slabi

trei zile de înghiţit în sec şi crezi
că autostrada se îngustează
arzând de dimineaţă până seara
în adierea bicisnică a vântului
plimbă scaieţii amestecaţi cu paie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul sirenei

Când sub luciul lunei apa e mai albă ca zăpada
Urmărim corăbii grele sau triremele subţiri
Nopţi întregi... şi marinarii ne cred poate năluciri,
Lopătarii fără suflet din Sidon sau din Hellada.

Nu aud cântarea noastră dureroasă cum învie,
Nu văd trupul nostru fraged mângâiat din val în val,
Pentru dânşii el e spumă sau spinare de narval,
Căci nu ştie azi vâslaşul marea toată că e vie.

Dar tu care stai pe proră, pe trirema triumfală,
Tu, ce cânţi şi chemi trecutul peste vremuri domnitor
Glasul tău prin zări se-afundă ca un bucium sunător
Din ecouri în ecouri sub tăcerea siderală.

Şi sirena ce ascunde o femeie şi o zeie într-un trup
Cum nu e altul nici în cer, nici pe pământ,
Goală va ieşi din valuri, din al mării larg vestmânt
Ca femeia de frumoasă şi eternă ca o zeie.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea...

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.

Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.

Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc;
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste hibernală

Un ţurţure şi-o ţurţurea,
Cuprinşi de-un ger ce le plăcea,
Se alintau, atinşi de vânt,
În clinchet plin de simţământ.

-Cling-cling! - ştii, ţurţureaua mea,
În iarna asta, ce ţi-aş da?
Ţi-aş da, iubita mea, să bei
Tot ce e rece-n ochii mei,

Ţi-aş da tot gerul ce îl am
Şi ţi-aş culege flori de geam,
Ţi-aş da, la orice cling, sărut
Atât de rece şi plăcut.

Din transparentă-ai deveni
Cum nici în vis nu te-ai gândi:
Mai albă ca zăpada. Hai,
Un clinchet franţuzesc să-mi dai!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

O, Dragoste, zeiţă, iubită şi de zei,
Nu cruţi pe nime-n lume, bărbaţi şi nici femei.
Cu magica-ţi baghetă, din gâscă faci prinţesă
Şi Albă ca Zăpada să pară o negresă.

Cu vraja-ţi ne'ntrecută, un prinţ faci din broscoi,
În sclav transformi un rege, din laşi tu faci eroi;
În altruist, când vréi tu, transformi un egolatru,
Din om cu multă minte tu faci un idolatru.

În dragoste, urâta ne pare o zeiţă,
Iar cioara se preschimbă-ntr-o albă porumbiţă.
O, muritori, zadarnic voi i vă-mpotriviţi,
De Dragoste chiar zeii se lasă cuceriţi.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (14 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!