Albă ca Zăpada şi zăpadă

* * *

v-o amintiţi pe mama vitregă
dar nu foarte nasoală
a unei tipe albă ca zăpada cum
îşi trăgea selfie după selfie?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun la vârsta a treia

În a mea copilărie,
Şi mi-e greu, mereu s-o spun,
N-am primit o jucărie
De la Sfântul Moş Crăciun,

Însă Moş Crăciun e OM
Şi ştiindu-mi bine strada,
Mi-a adus-o lângă pom,
Azi, pe Albă ca Zăpada!

Cum în lume-i loc de glume,
Tocmai azi, la vârsta mea,
Moş Crăciun mi-o dete-anume
Să mă joc, de vreau, cu ea!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am şi pleacă
aşa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
şi-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundaţi de vise,
orbecăie în smoala căzută-n aşternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalţă din Infern
să mi se-arunce-n suflet, şi-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea şi gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada şi neagră-n cerul gurii."

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca zăpada

Când stai cu diavolul în aceeaşi celulă
vezi gratiile batoanelor de ciocolată
Iar şobolanii de piatra sătulă
îţi rod ficaţii de mintea alcoolizată
Săpunul cu rotunjimile sale
în radarul vremii descrie clăbuci
pubertăţi de valoare...
butuci
stau la spart de vedenii şi brize-n răspăr
Albă ca zăpada
vino
vino
dă-mi şi mie din gât
o bucată de măr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de iarnă

Ce puƫin i-a trebuit iernii,
Să-şi înflorescă ghioceii.
Ce nesfârşită pare iarna,
Când e albă ca zăpada.

Ce puţin i-a trebuit soarelui,
Să lumineze verdele câmpului.
Ce minune verde - albă
Ghiocei născuti din iarbă?

Cât curaj, ce nebunie,
Câtă sete, ce furie,
Să te înalţi din nemurire.
Trei petale şi o frunză
Şi să te prefaci... în floare.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei zile

de caniculă se abate pe capul
omului toropit de lapte şi miere
oferite de conducere cu nesaţ
care visează fântâni unde curge
bere rece cu spuma albă
ca zăpada din povestea ce revine
în minte prin aburii slabi

trei zile de înghiţit în sec şi crezi
că autostrada se îngustează
arzând de dimineaţă până seara
în adierea bicisnică a vântului
plimbă scaieţii amestecaţi cu paie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru milada

Pielea ta mai albă ca zăpada
Mă îmbată cu miresme fine,
Simt, năuc, că nu mă pot abţine...
Îndumnezeieşte-mă, Milada...

Pentru tine, zău, aş trage spada,
Să mă duelez cu orişicine,
Coapsele-ţi cu unduiri divine
Reprezintă, Doamna mea, dovada

Că, un înger coborât din Cer,
Care poartă nemurirea-n sânge,
Vai, mi-a dezlegat acest mister:

Că, atunci, când trupul tău se frânge,
Eu devin al tău prizonier
Şi, de bucurie, versu-mi plânge...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

O, Dragoste, zeiţă, iubită şi de zei,
Nu cruţi pe nime-n lume, bărbaţi şi nici femei.
Cu magica-ţi baghetă, din gâscă faci prinţesă
Şi Albă ca Zăpada să pară o negresă.

Cu vraja-ţi ne'ntrecută, un prinţ faci din broscoi,
În sclav transformi un rege, din laşi tu faci eroi;
În altruist, când vréi tu, transformi un egolatru,
Din om cu multă minte tu faci un idolatru.

În dragoste, urâta ne pare o zeiţă,
Iar cioara se preschimbă-ntr-o albă porumbiţă.
O, muritori, zadarnic voi i vă-mpotriviţi,
De Dragoste chiar zeii se lasă cuceriţi.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (14 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea Ianuarie

E prea iarnă şi parcă prea gheaţă
Şi foarte trist că te privesc în faţă,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger şi prea tare bate vântu,
Când buzele tale îşi rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheaţa,
Când lacrimi reci şi grele îţi zgârie faţa.

Deşii ţi-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna loveşte fără să fi durut,
Eşti mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îţi gust otrava.

Te-aş reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată şi câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau ştii să pleci doar când soarele dispare?

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea albă (poezie scrisă în anul 1947, în timpul guvernului Groza)

Pâine albă cu cartelă,
Jimblă cu obraz prăjit,
Sau simpatică franzelă,
Eu îţi zic: "Bine-ai venit".

După despărţirea dură
Te vedem din nou în piaţă,
Iarăş albă la făptură,
Iarăş rumenă la faţă.

Cu emoţii toată strada
Îţi admiră iar aspectul,
Pâine albă ca zăpada,
Te salut cu tot respectul.

Nu constat nici o schimbare
Ai aceleaşi forme pline,
Numai preţul e cam mare
Dar altminterea, eşti "bine"...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu (1947)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!