Bucovina şi religie

De Ziua Bucovinei - Reîntoarcere în "Ţara de Sus"

Se-adună-n juru-ţi fiii, Bucovină,
În strămoşeasca vatră-colţ de Rai,
Din Obcine lumină să le dai-
Golgota voastră pururea divină.

E un altar acest "Picior de plai"
La care lumea toată se închină
Şi vin străinii ca să ia lumină
La mănăstiri, cu preoţi şi alai.

Văzând aceste locuri îţi dai seama
Că-n "Ţara cea de Sus", cu dansul, cântul,
La început a fost aici cuvântul.

Iar la,, Muzeul Oului" din Vama
Dezleg dilema,, oul sau găina"
Şi zic: întâi de toate-i... BUCOVINA!

sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovina, plai dumnezeiesc

Zise Petru către Domnul:
– Doamne, n-ai făcut dreptate,
Sunt atâtea ţări sărace,
Bucovina-i cu de toate;

Unele au piatră seacă
Sau pământ neroditor...
Bucovina-i renumită
Cu-al său plai înfloritor,

Mânăstiri ca nişte perle
Se înşiră pe-al său plai,
Oameni harnici şi destoinici
Fac din Bucovina rai..."

– Petre, Petre – zise Domnul –
Te grăbeşti ca-ntotdeuna
Iar nu vezi în adâncime,
Bucovina plânge-ntruna...

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara codrilor de fagi

Mai e, de neguri, o scăpare,
În ţara codrilor de fagi,
Cât ea, pe Cer, strălucitoare,
Păstrează-o stea de la Trei Magi;

Mai e, de cerberi din adâncuri,
Un neam aici, netemător,
Ce poartă Crucea la oblâncuri
Şi-n piept un Cer izbăvitor;

Aici, nicicând nu fi-va moarte
De-un virus inventat de Iad,
Cât timp e alungat de Carte,
Când măştile-n biserici cad;

Aici, niciun român nu piere,
Că-n ţara codrilor de fagi
A Bucovinei, e-nviere,
Sub steaua ce-a condus Trei Magi!

poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedea cum urcă

pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele şi cum privea
peste acoperişurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcţie
spre turla bisericii catolice
şi spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un şoim tânăr
vedea femeia cum şedea pe pat
şi sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea faţa mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschişi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iesirea din Bucovina

Cu ochii impaienjeniti,
de parca-mi palpaie retina,
am inteles, mai e putin,
si voi iesi din Bucovina.

De unde, ma intreb, mai am
in minte-atata dor de duca,
de nu raman aici sa simt
pe gard cum fanul se usuca.

Un relief nelamurit
in toamna ca niciunde alta,
si eu ce sculptor idiot
in iarba ei lucrand cu dalta.

Pritr-un intreg monumental,
un tot netot isi taie cale,
si in afara de noi doi,
sunt toate-aici monumentale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul Moldovei

În Moldova locul-i sfânt, leagăn de credinţă
Din străbuni am ctitorit pentru biruinţă.
La Suceava, între munţi Dumnezeu e-n toate
Zimbrul ţine la un loc oameni şi cetate.

Multe neamuri am ţinut ţara ca o florare
Şi pământul ce-l avem, fără supărare,
Locul pe care trăim Bucovina-i spune
Domnul Ştefan l-a sfinţit, loc de rugaciune!

Noi, la Putna ne-nchinăm si la Suceviţa,
Voroneţu-i poartă-n cer, vatră Moldoviţa,
Oamenii care-i avem toţi îs pentru ţară,
Nu ne face nimenea neamul de ocară!

N-am cerut la nimenea, că avem de toate,
Să ne deie Dumnezeu, numai sănătate!
Fete si feciori cuminţi sa ne poarte neamul
Cu iubire de părinţi, ca bucovineanul!

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Şi meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Şi de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Ţara cea română.

Maramureşul suspină
Şi Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Ţară sfărâmată.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate...

Unde e dreptatea oare?
Unde are ascunzătoare?
Adevăr la jumătate...
Se luptă frate cu frate,
Pentru-o brazdă de avere,
Pentru glorie, putere.
Avem toţi un Dumnezeu
De ce e atât de greu?

Insula din Marea Neagră
Şerpilor le este dragă...
Punct strategic, asta vor,
A fost a românilor.
Sudul Basarabiei e dat
La ucrainieni în stat.
Nordul Bucovinei cere
Ajutor.... este durere....

Să pornim paşnic la drum,
Să păstrăm sufletul bun!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăstirile Bucovinei

Am mers prin Bucovina-n cercetare
Cu soaţa mea pe post de scutier,
Dorind să aflu mănăstirea-n care
Mă pot apropia mai mult de cer.

Am fost la Putna, mănăstirea unde
E-o lespede de piatră şi-un mormânt;
Acolo rădăcini de neam, profunde,
Sunt răsădite de Ştefan cel Sfânt.

La Probota am mai făcut o haltă,
Să-l văd pe Rareş Vodă-nmormântat;
La Dragomirna, zveltă şi înaltă,
Speram s-ajung de cer apropiat.

Am fost la Solca şi la Slatina,
La Arbore, la mândra Suceviţă
Şi am citit înscrisă datina
La Râşca: "Vă rog bateţi în tochiţă!"

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana de Bucovina

bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântaţi cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinereţe veşnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, aşteptată, neuitată.
dacă ar fi ştiut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munţilor străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrâneţe,
literele lor erau şchioape, urâţite de aşteptare şi adeseori cu adevărat triste.

bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brăţară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat ameţitor în Ţara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulţi nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toţi în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conştiinţa colectivă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!