Charles Baudelaire şi iubire

* * *

voi veni în braţele tale
să-ţi spun că e ziua
lui baudelaire, iubito

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu faci decât sā ucizi
iubirea,
ca o pasăre rănită
ce-şi frânge aripile
şi piciorul e prins în laţ,
aşa eşti tu în clepsidra
timpului rămas!

Eşti Proust cu uitarea,
eşti Shakespeare cu
tăcerea,
eşti Baudelaire cu
iubirea

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita din memorie

Ca personajele din:
Kazan, Cehov, Fellini,
Kubrick, Marquez, Poe
Şi din poezii superbe:
Ginsberg, Baudelaire, Eminescu,
Blaga, Nichita, Păunescu.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul geluit c-o tarantulă

Îmi stai pe creieri în genunchi şi-n coate.
Cum crezi, iubito, că mai pot răbda
Mi-s simţurile trase la rindea,
Şira spinării-mi zbârnâie în spate,
Zmulsă din trup şi-umplută cu smântână,
Ca tulnicul ciobanului mişel
Care, tot sihăstrind, în dos de stână
Şi-l freacă-n blana fragedă de miel.
Ci n-aştepta să-mi deie-n clocot drula,
Nervoasă şi-mbibat-n sânge mov.
Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv
Sau în Baudelaire. Să-mi treacă tarantula
Dorinţei peste trup şi să-mi ucidă
Păroasă, dragostea, ca pe-o omidă...

sonet de Emil Brumaru
Adăugat de Tânăra vrăjitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe-n timp şi spaţiu
ne leagă numai o iubire....
născută cu Homer odată
şi se numeşte poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari.
a fost iubita lui Baudelaire
a fost iubita lui Whitman.

de la Virgiliu pân-la Puşkin
de la Rabelais şi La Fontaine
iubită de Villon şi Shakespeare
rămâne-n timp un vis etern!

pe noi ne leagă o poveste...
când toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat, şi nu în foileton.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet bolnav

Mi-e sufletul bolnav, o ştii!
De spleen şi de melancolii,
Şi doruri triste nenţelese,
În vagul lui brumos se ţese.

Mi-e sufletul bolnav, o ştii!
Din dragostele vechi, târzii,
Rămas-au rănile deschise
Cu sânge şi ruini de vise.

Veghează deci la căpătâi,
Cu mâna albă mă mângâi,
La pieptu-mi faţa ţi-ai plecat,
Să bată inima-a-ncetat.

Şi capu-mi cade tremurând,
Eu voi muri, presimt, curând,
Pentru mormânt un imn îţi cer:
Să-mi cânţi un vers trist din Baudelaire!

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe în timp şi-n spaţiu,
ne leaga numai o iubire,
nascuta cu Homer odata
si se numeste Poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari
a fost iubita lui Baudelaire,
a fost iubita lui Whitman!

de la Virgiliu pana la Puskin
de la Rabelais si La Fontaine
iubita de Villon si Shakespeare
ramane-n timp un vis etern!

pe noi ne leaga o poveste...
cand toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat... şi nu in foileton!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce ştiu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
aşa se obişnuieşte însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi ştim după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubeşte poezia lui
şi acum
când îmi citeşte lucrarea mă gândesc
că o citeşte deşi am îndoieli

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edgar Poe

Nevrând să fie înger, un demon el a fost.
Iar nu Privighetoarea, ci Corbul l-a cântat;
Şi cizelat-a visu-i teribil de frumos
Cu al Răului şi al Straniului diamant.

Cătat-a în genunea ce orice gând cufundă
Secretele Morţii şi-ale Eternităţii,
Şi sufletu-i lucind în crima sângerândă
Avea visul năprasnic, cel al Perversităţii.

Misterios şi cast, sardonic şi feroce,
Intensul rafinează şi îl ascute-atroce;
Chiparosul i-e arbor; iubita o nălucă.

Cu ochii săi de linx orice mister dezleagă:
− Baudelaire, acum pricep iubirea ce te leagă
De-Ntunecatu-acesta, citirea sa-nspăimântă!

sonet de Maurice Rollinat, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!