Poezii despre Franz Kafka și devenire
poezii despre Franz Kafka și devenire.
Dedublarea
dimineața se uită în oglindă
ca o fată cu părul despletit
mușcând mărul zemos fără reținere
apoi coboară treptele spre prânzul caniculei
nici un strop de îndoială pe bluza înflorată
macii strivesc așteptarea
palmele învinețesc
iar ochiurile de apă vie tresar când vântul
răscolește aerul amiezii
e bizar
tot mai bizar
m-aș lua după Kafka
să mătur podelele castelului
aș inventa jucători fără joc
aș paria pe rătăcirea sufletului în desișul vremii
iar caii din mintea nebunilor
ar tropăi cu fiecare secundă
împinsă spre înserare
să-mi dați cupa să sorb otrava
cu o poftă înfiorătoare
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o beție
Trăiesc între aplauze și fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beție care se va încheia dincolo.
Sfâșiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce știu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi crește chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba știu ele ceva?
Beție a puterii de furnică.
Ideile singura bucurie. Să trăiești viețile
Câtor mai mulți contemporani.
Și totuși dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alexandra, lacrima mea
eu sunt republica feudală în care tu ai crezut când ai format 112,
copile, tu nu ai auzit de Kafka?
o fiară absurdă circulă liber prin mine,
în timp ce sistemul de cuști, din ce în ce mai larg,
îți îngustează ființa până la dizolvare în
acidul unei generale indiferențe;
mă intrigă, firește, să văd că unii cetățeni
o iau razna,
că în ciupercăria atent controlată
mai apare câte-o pălărie de șarpe,
cine te-a pus, Alexandra, să încerci pălăria?
tu, Scufiță a pădurii de uscături,
de ce îmi dai bătăi de cap,
tocmai acum când,
prost moment ți-ai ales să devii înger,
tu nu știi că în republica populară îngerii se vând pe tarabe,
că foc de artificii facem
din steaua ta,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Franz Kafka și devenire, adresa este: