Poezii despre Marte și Pământ
poezii despre Marte și Pământ.
Sistemul Solar
În Sistemul Solar unde locuiești
Vezi opt planete atent de le privești.
Aproape de Soare se-nvârt pe orbite,
Pe vechi trasee de Univers stabilite:
Mercur, Venus, Pământul (cu Luna) și Marte,
Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun mai departe
(Mai sunt micuțele Pluto, Ceres și Eris,
sclipind în plan îndepărtat,
Sunt planete vecine cu noi în acest regat)
Pe toate, Soarele le-atrage, le grupează
Și rând pe rând pe cer le luminează.
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonete pluvioase (I)
De-o săptămână ține-ntruna ploaia,
Și-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte încă de-ar mai fi să ție
Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia!
Avea simptome vagi de nebunie
Peninsula Balcanică... și d-aia,
De când s-aprinse-n Orient văpaia,
Pământul face hidroterapie!
Sau poate că divinul Mizantrop
A hotărât al doilea potop?...
Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.
Dar când o-ncepe altă veșnicie,
Fac cerere să mă permute-n Marte,
C-aici avem prea multă igrasie!
sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Centura de asteroizi
Cuprinsă între Marte și Jupiter
E o adunătură de pietroaie interplanetare...
Nimeni nu-și dorește să-și intersecteze
Traseul cu aceste pietroaie
Unele mai mari, altele mai mici,
Rareori sferice...
Asteroizi amenințători
Distrugătorii dinozaurilor,
Ei devin apocaliptici,
Aștri rătăcitori,
Surse de scenarii SF,
Terifiante impacturi ce pot provoca
Extincția definitivă a
Rasei umane de pe Terra...
Orbitând între cele două planete
Istoricul acestor asteroizi
Zămislesc și alimentează povestea
Impacturilor nimicitoare.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună
Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopții,
de unde meteoriții sunt scuturați și cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorții.
Dar toate lucrurile trebuie să cadă așa a fost întotdeauna
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad și sunt unice așa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aștrilor.
Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Și cel mai drag.
Acum mă opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându-mă sub felinarul prins de catarg.
Încerc să uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu și spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, și luna deschizând
ușa unui nor, și lumina stelelor deasupra mea.
Mai este și un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu putere și dreptate Psalm 93
Cu putere și dreptate Domnu-mpărățește
Și ne-mbracă-n lumină să-I slujim ca fii
Nu se clatină pământul dacă El păzește
Domnul nostru-i Dumnezeul, Tatăl celor vii.
Timpurile nu pot spune câte sunt de toate
De când scaun de domnie Tu Ți-ai așezat
Anii să-i înșir la număr, Doamne, nu se poate,
Dumnezeul nostru marte, sfânt și-adevărat.
Râurile, atâtea râuri s-au pornit deodată
Să vuiască și să crească parc-ar încerca
Să ne mistuie în apă cum a fost odată,
Însă Dumnezeul nostru nu ne va lasă.
În adâncurile marii nu vom sta de pradă,
Dumnezeul nostru-n ceruri Tu împărățești
Mărturiile-Ți și astăzi stau ca și dovadă,
Pentru veșnicie, Doamne, Dumnezeu ne ești...
poezie de Adriana Cristea (3 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul - nobilă ființă
Omul a descoperit focul pe care l-a aprins.
Omul a descoperit apa cu care apoi l-a stins.
A vânat animalul pe care acum îl crește,
A cultivat pământul unde sămânța rodește.
A întemeiat familie, a crescut copii,
A trăit, de-a lungul vieții, tristeți și bucurii.
A construit o casă în care să locuiască,
A luptat ca lumea să nu se dușmănească.
A înfruntat furtuni, a petrecut războaie,
A îmblânzit natura, a stăvilit șuvoaie.
A inventat apa caldă, a construit mașini,
A ridicat biserici unde poți să te închini.
A cucerit cerul, cu Universul stă de vorbă,
De pe Marte și Uranus recoltează acum probă.
Caută necontenit semeni cu care să comunicăm,
Cu știința laolaltă, noi galaxii să explorăm.
Omul - nobilă ființă, multe a făcut în viață.
Multe mai sunt de făcut și necontenit învață.
Își schimbă modul de viață, se modernizează,
Și lasă posterității tot ce el realizează.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Marte și Pământ, adresa este: