Marte şi Venus

Sistemul Solar

În Sistemul Solar unde locuieşti
Vezi opt planete atent de le priveşti.
Aproape de Soare se-nvârt pe orbite,
Pe vechi trasee de Univers stabilite:
Mercur, Venus, Pământul (cu Luna) şi Marte,
Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun mai departe
(Mai sunt micuţele Pluto, Ceres şi Eris,
sclipind în plan îndepărtat,
Sunt planete vecine cu noi în acest regat)
Pe toate, Soarele le-atrage, le grupează
Şi rând pe rând pe cer le luminează.

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i dragostea?

Ce-i dragostea? Socot
Că e un ghiont, un ghimpe,-o-înţepătură
Ceva plăcut, plăcut de tot;
E foc încins, e o arsură,
O flacără ce intră-n or'ce crăpătură;
Şi după cum îmi şopteşte mintea, care multe face şi desface,
Dragostea-n ochii doamnelor ogeac îşi face,
De unde cu priviri tăioase ca săgeata
Cu mii de găuri ne-înfloreşte inimioara, biata;
Cum toţi recunosc, din palate până la cea mai mică stână
Dragostea este-o atotputernică şi aprigă stăpână;
Iar când încalecă-armăsari atât de mari
(Cu Venus doarme-n pat de nouri dalbi)
Să te mai miri că-i o zeiţă pe care nici cerurile n-o încap,
De vreme ce cu Marte şi-a făcut de cap?

poezie de George Peele, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Pământului

Nu vreau cadouri mari de ziua mea,
Felicitări sau rugăciuni sau torturi,
În schimb, vă spun cinstit că mi-ar plăcea
Să vă întoarceţi repede la corturi!

Să nu mai scormoniţi aşa prin mine,
Spre-a face combinaţii otrăvite,
Să nu-mi tăiaţi pădurile virgine,
Să nu distrugeţi gâze, flori şi vite,

Să nu îmi umpleţi apa de gunoaie,
Să nu topiţi gheţarii – mi-s plămânii -
Să nu iscaţi conflicte şi războaie,
Cu bombe hotărându-vă stăpânii!

Puteţi s-aveţi un Rai aici, pe mine,
Aveţi de apă şi de aer parte,
Iar dacă asta nu vă mai convine,
Căraţi-vă pe Venus sau pe Marte!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ

Pe acest Pământ al nostru
Rotitor şi material
Ceva, fără îndoială,
E greşit fundamental.

E prea multă răutate
Oamenii sunt învrăjbiţi
Nu mai ştiu ce e virtutea,
Sunt rebeli şi ipocriţi.

Dacă am pleca pe Marte
Sau pe Venus ori pe Lună
Oare am putea să facem
O lume cu mult mai bună?

Sau ar fi mai indicat
Să sărim ca o gazelă
Printr-o gaură de vierme
Într-o lume paralelă?

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (21 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După furtună

Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopţii,
de unde meteoriţii sunt scuturaţi şi cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorţii.
Dar toate lucrurile trebuie să cadă – aşa a fost întotdeauna –
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad – şi sunt unice – aşa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aştrilor.

Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Şi cel mai drag.
Acum mă opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându-mă sub felinarul prins de catarg.
Încerc să uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu şi spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, şi luna deschizând
uşa unui nor, şi lumina stelelor deasupra mea.

Mai este şi un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!