Poezii despre Nichita Stănescu și iubire
poezii despre Nichita Stănescu și iubire.
Iubita din memorie
Ca personajele din:
Kazan, Cehov, Fellini,
Kubrick, Marquez, Poe
Și din poezii superbe:
Ginsberg, Baudelaire, Eminescu,
Blaga, Nichita, Păunescu.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când marea... Nichita Stănescu
pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)
Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită...
de vrei izgonește-le.
Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită...
de-ți place sfărâmă-le.
... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...
Și-n om din cuvinte, iubită...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre stele și pământene
De acolo, de unde-ți
sorbești, tăcut,. ambrozia,
Zei ospătari fiindu-ți
Când-i incânti cu slova
Cu Eminescu și Nichita..
Eu am să-ți spun ceva ție
Tuturor din lumea asta,
Să știe zei, astrele să știe!
Ea,.. e cea mai frumoasă, ea...
Da! Și iubită de mine...
Marine!
Dintre stele și pământene
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la "Tu Nichita" de Mircea Cărtărescu...
Eram prin clasa a treia ca la tren
când a intrat Nichita în clasă cu o leoaică
ce îl purta de lesă.
Învățătoarea
ne-a încolonat între bănci și am cântat imnul
de stat și așteptat
acel moment plin de iubire.
Eu nu înțelegeam nimic din toată chestia aia
așa că am râs!
Am fost aruncat în șuturi afară din școală
cu promisiunea că nu voi participa
la cuvântarea
Iubirii.
Așa că m-am dus pe bloc cu un vecin
și întinși pe smoală
ne întrebam dacă Dumnezeu
poate fi cumpărat cu un leu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sugestiv
Sugerând ce ar mai fi zis
Nichita în versuri
Pe urme virtuale
Căutând potențiale virtuți
Și cuvinte care ar da viață
Versuri rulând ascuțite
Înainte și înapoi
Până sus în nori albi
Ar fi continuat semnele
Mult peste cinci
Inimă bătând cu emoții
Toamnă după toamnă
Punctul lui extins
Cât univers uriaș
Cuvinte renăscând din mare
Prefacere în dragoste imensă.
poezie de David Boia (4 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita
În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subțiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbițele veacului
nemurirea în harul divin
și din cer lumina i se așează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânța din fructul universului
din care răsar luceferii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi am înțeles
că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
așa cum ne școlise Nichita
să ne învățăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult
apoi am înțeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută
azi ne-am deșteptat și simulăm doar
gestul adio
și ne ținem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ștergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice cuvânt azi este Nichita
dragule
ai să te superi dacă
azi te mângâi nichita
și nu-ți dau voie să-mi săruți talpa
lasă-mă numai să îți trec ploaia peste frunte
oval cerul
să ne ia drept pereche
surâzi și mă mir
aproape că te uit în ochii mei
aproape că nu mai pleci
inima mea are culoarea
aleasă
am știut dintotdeauna că
va avea doar această culoare
glasul tău lângă tâmplele mele
o apă în susur
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detectiv particular
Între în șoaptă ce vei fi?
Întreabă-mă mă vei iubi?
Logic, bacteriologic,
Între mituri și recife, hieroglife.
Putreda intelighenția,
Ne spunea tovarișci Lenin,
Spânzurat muri Esenin,
Iepuraș, te-aleargă omul,
Omule, te-aleargă Domnul,
Cavaler peste avioane,
Detectiv filând doar doamne,
Cum să ies din gând
și să-mi stau la rând
pe un colț de piatră,
lângă vechea șatră?
Meștere Nichita,
Pana-aurita,
De la unu-n sus,
Poeții s-au dus.
Călăream în zori
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Scrie cu sufletul
din interes o fac mulți azi
Căutăm ca poeți, poemul perfect
Fără vreun punct sau vers defect
Răscolind cuvintele bezmetici..
Ba sfinți, ba ruguri de eretici
Și uităm înăuntru să căutăm
Să scriem ce din pietrele sufletului storcem.
Ciobite ca un cub a lui Nichita
Și reci ca un Luceafăr sclipind
într-un ochi de căprioară moartă...
Căci poetii vor mereu după noi
Cu poezii cât stelele vor veni...
Dar cel ce-și moaie condeiul
acolo unde plânge sau are sudoare
de iubire sufletul
va atinge neantul
asternând pe file
ce cu adevărat simte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Nichita Stănescu și iubire, adresa este: