Nichita Stănescu şi poezie

astăzi
toate femeile ar trebui să şchiopăteze
din cauza sărutului
din poemul lui Nichita

catren de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita

Poetul
cu
îngerul
în
mână

Şi
lumea
ca
o
Biblie

Deschisă
la
Apocalipsă

Nimeni nu citeşte

Nimeni
nu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita din memorie

Ca personajele din:
Kazan, Cehov, Fellini,
Kubrick, Marquez, Poe
Şi din poezii superbe:
Ginsberg, Baudelaire, Eminescu,
Blaga, Nichita, Păunescu.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Nu este nevoie
să fii Eminescu,
Alecsandri,
sau Blaga
ca să exişti
ca poet.
Poţi fi poet
veritabil
şi dacă rămâi
un Nichita,
un Labiş
sau Beniuc.
Pe aceştia
îi vei aşeza
mai prejos
decât pe primii
dar nu-i vei
exclude din literatură.
De-i ignori
vei ignora

[...] Citeşte tot

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am rugat

pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
şi nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmaşii urmaşilor lui
cu creionul ascuţit pe retina
cititorilor înfometaţi de nichita

l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranţă
pentru tinerii care se vor naşte
cu stiloul în mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Peste câte o catedrală ochii îţi alunecă, o învăluie toată şi apoi se ridică spre cer.
La o bisericuţă pictată, în schimb, privirea ţi se opreşte pe un detaliu,
fie că e peştele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâşiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îţi fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câţiva arbori, şi se opreşte acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării şi atunci îl lăsăm aşa, prăbuşit în amestecul nostru de necredinţă şi credinţă.
...

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da!

da, da, da!
nichita era
rus, da numa pe jumate de gură
în rest vieţuia
la ploieşti într-un apartament din bucureşti
habar nu avea pe atunci
că timişoara va fi
capitala lui culturală
mult după 2000
şi una de seri
în care nu s-au mai scris
poezii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am înţeles

Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeţi legaţi cu lanţuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca nişte asini
Să-şi fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Şi înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde eşti să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de neruşinare şi mârlănie
Şi interese corupte de arginţi de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese şi corupţie în slăvi
Nişte iudei şi profitori...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Scrie cu sufletul
din interes o fac mulţi azi

Căutăm ca poeţi, poemul perfect
Fără vreun punct sau vers defect
Răscolind cuvintele bezmetici..
Ba sfinţi, ba ruguri de eretici
Şi uităm înăuntru să căutăm
Să scriem ce din pietrele sufletului storcem.
Ciobite ca un cub a lui Nichita
Şi reci ca un Luceafăr sclipind
într-un ochi de căprioară moartă...
Căci poetii vor mereu după noi
Cu poezii cât stelele vor veni...
Dar cel ce-şi moaie condeiul
acolo unde plânge sau are sudoare
de iubire sufletul
va atinge neantul
asternând pe file
ce cu adevărat simte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Nichita

In memoriam Nichita Stănescu

Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu şoapte fierbinţi, spre a-mi ţipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!