Poezii despre Notre-Dame de Paris și timp
poezii despre Notre-Dame de Paris și timp.
Drama
Timpul rebel
S-a cocoțat
Peste oameni
Și i-a sedus perpetuu
Dinaintea erei noastre
Și până în ziua de azi
Precum cocoșatul
De la Notre-Dame
Dinainte de incendiu
Și cât o mai fi
Drama timpurilor
Până în ziua de apoi.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orasul de cerneala
Sena - fluviu de cerneală
cu anticari vetuști de când lumea,
orașul furnicar se ridică pe schelă
cu viteza metrourilor ce ies din pământ.
Notre-Dame măsoară timpul prin porii ce respiră
o dată la o mie de ani.
Orașul - fluviu de cerneală
spre care trag toate trenurile fără stăpân.
poezie de Gina Elena Afrasinei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Paris, efect de seară
Abia aștept o zi de toamnă
Târzie, ca un vers postum
Și-nmiresmată ca o doamnă
Ce-și picură pe piept parfum,
S-o iau pe "Corso" la plimbare
La ceas de seară, diafan,
Cu Mona Lisa zâmbitoare,
De-un farmec... pur parizian.
Nu mai fumez din primăvară,
Nu vreau ca zilele să-mi frâng,
Când Notre-Dame, efect de seară,
Mă-nvăluie pe malul stâng.
N-ai vrea să mergem în urcuș,
Montmartre să-l vedem de-aproape,
Ori să luăm un "bateau-mouche"
Și-agale să plutim pe ape?!
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Notre Dame
La Notre Dame statuile ard sfinte
Istoria se zbate prin tunel
O rog să stea departe de lumină
Să nu rămână speranța fără cer
La Notre Dame din turlă zboară păsări
Cu inima-n credință prin tristeți
Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni
Și nu mai știu să număr iubirea dintre vieți
Aș vrea să te ating să-ți fac din rană ora
Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt
Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare
A sângelui prelins din trupuri spre pământ
La Notre Dame lumina arde urma
Privirea în genunchi sărută tălpi și spini
Și-îmbrac în neputință al zilei zor de mâine
Cu dragostea, credința înveșmântate-n crini
la Notre Dame...
[...] Citește tot
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la mască
Îmi lipseai, nestemata mea,
din fiecare îmbucătură a vremii,
din fiecare mângâiere
din fiecare por,
din vis,
din carne...
Mi-era dor nostalgic, te exploram
în orice ființă chiar și himerică
Ochii năstrușnici, năluci cunoscute,
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace
striviți de ancora unei rațiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
Credeam că nu voi mai zări zâmbetul de soare
și flori în păr, iubiri, culoare pe înfățișare
Genomul era pe arcă,
debusolat căutând zadarnic identități;
Purtai un inocent camuflaj,
iar sconcșii rânjeau
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hanny
În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grăbit
Spre locuință.
El îi oferă brațul său,
Dar ea-i răspunse: "Domnul meu,
N-am trebuință!
N-ascult de tinerii frumoși,
Bărbații toți sunt mincinoși,
Cu-o vorbă dulce
Ei te seduc, te-adorm ușor
Ca mamele copiii lor,
Când vor să-i culce..."
El o privește drăgăstos,
Răspunde ea privind în jos:
"Mă cheamă Hanny...
[...] Citește tot
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Notre-Dame de Paris și timp, adresa este: