Poezii despre Pământ și sateliți
poezii despre Pământ și sateliți.
O călătorie printre stele
Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvățăm!
Galaxii ce-ți par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliți, comete și asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic și Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluțe călătoare?
Mii de stele și comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Și-n Calea Lactee ia privește
Chiar Pământul se găsește!
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluțe discrete,
Are și multe planete.
Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduiește-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.
În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliții care sunt,
Dar și cu planeta Pământ.
poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Lactee
Grămezi de stele
Aranjate-n brațe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete
Ce se învârtesc
Acum și întotdeauna
Lângă sateliții lor...
E sursă de inspirație
Atâtor poeți visători de pe Terra,
Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranță,
Eternă existență...
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc pământul chiar din centrul său
în același timp îi dau târcolae
precum un satelit
și din centru și din lună
mă privesc cu nedumerire
parcă aș fi un atom dintr-un alt atom
într-un fel întors pe dos sau viceversa
totuși fac parte din structura acestei lumi
intru în reacții și creez legături
în funcție de instabilitatea mea
de valențele câstigate ori pierdute
în căutarea echilibrului
nucleul meu are protonii atașați
și uneori complici
cu neutronii
în schimb cedez ușor electroni
pentru că le respect independența
sunt cumva victima propriului meu microscop
care se vrea și telescop și periscop
aleluia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul unei comete
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere...
***
La-nceput a fost cuvântul...
Ce e viața?; Ce-i Pământul?
Prima-i o iluzie,
Plină de confuzie...
De multe ființe trăită,
Ani la rând, dar mărginită.
De oriunde ar fi venită,
Viața e neprețuită...
Cealaltă-i rocă tare,
Planeta-treia de la Soare...
În perspectivă de-am privi,
Ce ne-ar aștepta, am ști?!
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmosul dintr-o privire
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!
Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare și apare,
Apune și apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopții grea tăcere,
Noapte plină de mistere.
Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii și mii.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Pământ și sateliți, adresa este: