Polul Nord şi Soare

Polul Sud şi Polul Nord

Fără glume şi poveşti,
Polul Sud şi Polul Nord
Ştii să le deosebeşti?
Ţine minte, nordul are
Urşi polari şi vulpi polare.

Sudul are, ştie-oricine,
Pinguini şi pinguine.
Nordul e ocean oval,
Sudul e continental.

– Cu-Aurora boreală,
Cu noaptea polară, cum e?
Cum să fie? O minune!
Soarele care răsare,
După şase luni apune...

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traista

... s-a stins un soare sus la Polul Nord
şi altul sa aprins la cel de sud
Gulfstream-ul stă ascuns într-un fiord
getari îşi fac de cap pe la Aiud
tot globu-i ca un fulger ingetat
pe marginea de cer cu Caru Mare
şi Dumnezeu în esle iar uitat
la miel promite veşnică schimbare
şi undeva la ceas de taină, sur
pogoară Anul Nou din Caru Mic
un simplu an cu traistă de sejur
şi plină cu cadouri şi nimic...

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călifarul nu ştie geografie

Toamna e din nou stăpână
Păsările-ncep să plece.
Lor le este tare frică
De-anotimpul alb şi rece...

Berze, dropii, rândunele,
Toate-şi iau la revedere
Părăsind ca-n orice toamnă
Cuiburile sezoniere.

Stoluri, stoluri, zboară iute
Către ţările mai calde
Unde nu există iarnă,
Unde soarele te arde.

Toate ştiu, se pare, drumul
Învăţat dintodeauna
Dar să vezi acum trăznaie,
Dintre toate, este una...

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Crăciun din Primul zbor. Poezii pentru copii
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormind pe-o creangă

Am adormit pe-o creangă,
agăţată într-un copac.
Puţin cam ameƫit
un fulg de apă îngheţat,
de mine s-a accidentat.

Am adormit pe-o creangă
agăţată într-un copac
si n-ai sa râzi,
nici n-ai să crezi,
nu eram beat.

Şi stând aşa cam îngheƫat,
la polul nord eu m-am visat,
unde e soare şi e cald
şi te-am visat pe tine iarnă
topindu-te de ciudă,
în vara ce curând
îƫi spun eu c-o să vină.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de =
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire magnetică

Suntem ca magneţii, mereu în mişcare
Etern ne atragem, cât putem de tare
Ne mai şi respingem, când stăm spate-n spate
Dar când ne întoarcem e o unitate.

Forţa noastră mişcă soarele, pământul
Împreună suntem puternici ca vântul
Eu sunt polul sud, tu eşti polul nord
Inimile noastre-s în deplin acord.

Că-mpingem sau tragem, forţa nu dispare
Forţa e iubirea care moarte n-are
Suntem ca magneţii de pe frigider
Iubirea ne leagă ca un pod de fier.

poezie de Caleb K. Loo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb

Polul nord. Şi albe
Nefireşti ţinuturi
Gheţurile salbe -
Veşnic aşternuturi

Soarele pe boltă
Râde strălucind
Fiecare voltă,
Fiecare grind

Pace. Numai pace
Cât vedem cu ochii
Gerul din cojoace,
Spaima mamei Dochii.

Urşi pe vreo banchiză
Oaze călătoare,
Circul' fără viză
Înspre larga mare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara a venit

Ferecată-n iarna rece,
Pasageră şi sprinţară,
Acu' naşte, acu' trece,
Vis frumos de primăvară!

Zilele-s năbădăioase,
Acu' ninge, acu-i soare,
Cinci femei capricioase,
Parcă le-ar fii profesoare.

În rigole colmatate,
Susur dau, abia-ncropite,
Pârâiaşe-alimentate,
Din zăpezile topite.

Prin pădure se arată,
Ici-colo câte-un crâmpei,
De ţărână dezgheţată,
Şi alai de ghiocei.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Torc cuvintele din caer
Între ochii mei şi-ai tăi,
Imi opresc privirea-n aer,
Ochii mei sunt doi călăi.

Vorbele îţi sparg timpane
Cu stridenţa lor banală,
Ce mânuţe diafane
Şi ce corp ai, domnişoară.

Eu mi te-am clădit din vise
Şi din stele ce te-au nins,
Din legendele închise
Care noaptea m-au învins.

Zice dorul du-te, du-te,
Pune-i pe deget inele,
Flori de platină, bătute,
Să lucească printre stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de carte

Într-o lume de hârtie, unde vorba e cerneală,
Poţi aduce mai aproape Aurora Boreală!
Ocoleşti orice hârtoapă, iei pământul la picior
Şi din două-trei cuvinte te-ndrepţi spre Ecuator!

Mirarea încet păleşte când, fără jurnal de bord
Ocoleşti cu nonşalanţă Polul Sud şi Polul Nord!
Câte-ntrebări ai cu tine? Câte răspunsuri cuprinzi?
Oare asta ţi-e menirea: focul vremii să-l aprinzi?

N-ai să ştii decât că frate eşti cu mările adânci,
Un haiduc de codru verde, un copil al mândrei lunci.
Porţi la şold săbii de soare, lupţi cu-a sorţilor erată,
Chipul ţi se vede-n lună, ca-ntr-un ciob de sticlă spartă.

Întinzi mâna peste ape cu falange de lumină
Potolindu-ţi aspra sete din a vieţii rădăcină.
Lumea asta-i de hârtie, vorba-ţi, un strop de cerneală.
Poţi să scrii, dar pentru toate vei da mâine socoteală:
Ori rămâi închis în carte, ori te pierzi în fapt de seară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!