Poezii despre Polul Nord și iarnă
poezii despre Polul Nord și iarnă.
O lacrimă
Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
și prin zăpadă fluturi zboară-n roi.
Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheață-și sapă drum
un peștișor cu solzii argintii.
Nu e nimic o lacrimă acum,
a înghețat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.
Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punți
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munți.
poezie de Adina Velcea (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenl neuitării
Vara obosită a plecat spre seară
într-o zi senină, fără pașaport,
când, pe ocolite, apăruse-n gară
trenul neuitări izgonit din port.
A lăsat în urmă toamna revenită
cu un vânt sihastru rece și tăios
și buluc de frunze, fără recuzită,
pe ulița strâmtă întoarsă pe dos.
Nopțile haine îmbrăcate-n brume,
pe ascuns plecate de la polul nord,
au ajuns deodată, într-o zi anume,
pe un dor de ducă dintr-un mic fiord.
Ah, ce amăgire, la-nceput de iarnă,
îmi aduce-n cuget dorul incomplet,
într-o simfonie care vrea să cearnă
zeci de noi regrete dintr-un triolet.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
sunt roșul trandafirilor cu spini
sunt inima cioplită în copac
sunt transparența cerului opac
și simplitatea vechilor elini
sunt verdele copacului în iarnă
sunt albul mării negre-ascuns în spumă
sunt polul nord al iernilor cu brumă
ninsoarea care-ncepe să se cearnă
sunt galbenul trecutelor codane
în lungă despletire peste tâmplă
întortochere-n iarna asta simplă
și țipăt neștiut de buzdugane
sunt primul jind și cel din urmă dor
născute-n vechi căușe rătăcite
calc nebunia veche în copite
și mă înclin prin sete muritor
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călifarul nu știe geografie
Toamna e din nou stăpână
Păsările-ncep să plece.
Lor le este tare frică
De-anotimpul alb și rece...
Berze, dropii, rândunele,
Toate-și iau la revedere
Părăsind ca-n orice toamnă
Cuiburile sezoniere.
Stoluri, stoluri, zboară iute
Către țările mai calde
Unde nu există iarnă,
Unde soarele te arde.
Toate știu, se pare, drumul
Învățat dintodeauna
Dar să vezi acum trăznaie,
Dintre toate, este una...
[...] Citește tot
poezie de Petre Crăciun din Primul zbor. Poezii pentru copii
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormind pe-o creangă
Am adormit pe-o creangă,
agățată într-un copac.
Puțin cam ameƫit
un fulg de apă înghețat,
de mine s-a accidentat.
Am adormit pe-o creangă
agățată într-un copac
si n-ai sa râzi,
nici n-ai să crezi,
nu eram beat.
Și stând așa cam îngheƫat,
la polul nord eu m-am visat,
unde e soare și e cald
și te-am visat pe tine iarnă
topindu-te de ciudă,
în vara ce curând
îƫi spun eu c-o să vină.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de =
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de iarnă
Cad în spirală fluturi albi din cer,
Cresc flori de gheață-n nopțile cu ger
Pe geamuri par dantele de cleștar,
Se-ntinde roba iernii pe hotar
Îmi pare câmpul alb imaculat,
Zăpada se așterne peste sat,
Cern albe stele norii cenușii,
Pădurea îmbracă haine argintii
Povestea despre Moș e doar un mit
Dar pentru cine crede... a venit
Pe întinderile albe de ninsoare
Cojocul roșu-i pată de culoare
Iar sacu-i greu de-atâtea jucării
Tablete, lego, cărți pentru copii
Ei scriu și fac cu Moșul un acord
Să vină iarna de la Polul Nord
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord liric
e iarnă și ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se așterne imaculat preș
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.
nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveșmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine țărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viața de poetă.
zidesc în versuri amintiri dragi, emoții
ilustrații cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în fața sorții
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.
ies flăcări din mine, din amnarul morții
fur scânteia glorioasă, emblematic record.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glezne fragile
Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Măzăriche pe licheni. Îți place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpirația
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvara a venit
Ferecată-n iarna rece,
Pasageră și sprințară,
Acu' naște, acu' trece,
Vis frumos de primăvară!
Zilele-s năbădăioase,
Acu' ninge, acu-i soare,
Cinci femei capricioase,
Parcă le-ar fii profesoare.
În rigole colmatate,
Susur dau, abia-ncropite,
Pârâiașe-alimentate,
Din zăpezile topite.
Prin pădure se arată,
Ici-colo câte-un crâmpei,
De țărână dezghețată,
Și alai de ghiocei.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiiarnă
Hai iarnă fă-ți bagajul și du-te, du-te, du-te
Nu-mi încerca răbdarea că fac atac de cord
Cât te detest! Spun multe și vrute, și nevrute,
Te-aș îngropa de vie, sub nea, la Polul Nord!
Să nu mai vii la mine, nu ești bine primită
Nu-mi flutura Crăciunul, căci nu cred în minuni
Nu sunt nici slab de înger să-ți cad întru ispită,
Ca pentru două zile să te suport trei luni!
Dispari cu-a ta zăpadă și gerul tău sinistru,
Cu nopțile devreme și țurțurii tăi reci
Îți jur că dac-o clipă aș fi eu prim ministru,
Aș da o ordonanță să nu mai vii în veci!
Cum să-ți suport ființa când Martie-mi zâmbește,
Când mugurii pe ramuri petrec de fac prăpăd?
Prin simpla ta prezență mă strângi ca într-un clește
Hai, pleacă, du-te, du-te, nu vreau să te mai văd!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Polul Nord și iarnă, adresa este: