Poezii despre Polul Sud și viață
poezii despre Polul Sud și viață.
Ești
Ești ornicul ce duce-n infinituri
Clipa acestei calde deveniri...
Ești polul sud al vieții... În săruturi
Măsori a unei stele străluciri.
Zefirul poartă urma tălpii tale...
La colț de stradă, veșnic, poza ta
Îmi face semn. Dar tu ești rupt din soare,
De-aceea eu, eu nu te pot vedea.
Ești prim atom al unei piramide,
Aur pudrat pe coapse de femei,
Pe sânii tresăltând de-nfiorare,
Ca un vulcan în brațul unor zei.
La tine vin mai toți să se închine,
Căci tu ești semnul către transcendent,
Și îți aduc licori, mătăsuri fine...
Până la tine, mulți creștini se pierd.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru păcatul de-a ne fi iubit
Cum despărțirea-i de neconceput,
Iar drumul vieții-a devenit îngust,
Noi, două umbre,-o să-l urmăm pe Proust,
În căutarea timpului pierdut...
Vom pribegi-n Sahara însetați,
De-acesta-i prețul ce-avem de plătit.
Pe Everest vrem să fim deportați,
Pentru păcatul de-a ne fi iubit.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ce e, la noi, partidul?
Ce e, la noi, partidul? Ce-ntrebare!?
Este o gașcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,
Dar nu vă spun ce mult el ne iubește,
Ne-ndeamnă să luăm pe săturate,
Fi'ndcă la noi, toți suntem pe luate,
Căci balta, vorba aia, are pește!
Ce e partidul? Haida că e tare!
Pe tot cuprinsul ține monopol,
Plângându-se că are doar un pol...
Și-l credem pe cuvântul de onoare;
Acum, din cercul nostru, fără pile,
Ieșim afar' în lume, de nebuni
Doar ca turiști, nici vorbă de căpșuni,
Departe-n Argentina sau în Chile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
Într-o lume de hârtie, unde vorba e cerneală,
Poți aduce mai aproape Aurora Boreală!
Ocolești orice hârtoapă, iei pământul la picior
Și din două-trei cuvinte te-ndrepți spre Ecuator!
Mirarea încet pălește când, fără jurnal de bord
Ocolești cu nonșalanță Polul Sud și Polul Nord!
Câte-ntrebări ai cu tine? Câte răspunsuri cuprinzi?
Oare asta ți-e menirea: focul vremii să-l aprinzi?
N-ai să știi decât că frate ești cu mările adânci,
Un haiduc de codru verde, un copil al mândrei lunci.
Porți la șold săbii de soare, lupți cu-a sorților erată,
Chipul ți se vede-n lună, ca-ntr-un ciob de sticlă spartă.
Întinzi mâna peste ape cu falange de lumină
Potolindu-ți aspra sete din a vieții rădăcină.
Lumea asta-i de hârtie, vorba-ți, un strop de cerneală.
Poți să scrii, dar pentru toate vei da mâine socoteală:
Ori rămâi închis în carte, ori te pierzi în fapt de seară!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaudeamus igitur
Ne aflăm în anul 2222,6485110..., număr irațional,
fiindcă și copiii din școala preliminară știu că
nici timpul nu se măsoară exact, fiindcă procesele senzoriale
ale omului încă pot fi perfecționate și funcționarea lor simultană,
sinergică și mondială,
poate să fie îmbunătățită să ofere un progres continuu al preciziei
aparatelor de măsură și altor roboți extrem de inteligenți.
De mult timp am ajuns să măsurăm și timpul cu inexactitate.
Învățăm desigur toate istoriile comparate, inclusiv filozofia străveche
care spunea că omul e măsura tuturor lucrurilor.
Plutim așezați pe toate celelalte simțuri ale celorlalți oameni ai secolului 23,
și totuși simțim pământul de sub noi,
așa precum prințesa lui Andersen simțea bobul de mazăre prin 20
de saltele. Știm că omul are 23 de perechi de cromozomi, dar
specialiștii consideră că nu ne apropiem de sfârșitul lumii,
mai ales fiindcă am renunțat la pretenția că putem măsura timpul
cu exactitate, fiindcă și timpul este o categorie a materiei și spiritului,
o formă exactă numai ca idee, la fel ca spațiul.
Până și copiii cei mai mici care știu să vorbească deja
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Polul Sud și viață, adresa este: