Poezii despre Vasile și suflet
poezii despre Vasile și suflet.
Tu ești
pentru tine suflet frumos și drag, Vasile
Tu ești zâmbet.
Tu ești frumusețe.
Tu ești bunătate.
Tu ești o poezie apetisantă.
Tu ești roua dimineții.
Tu ești un Făt-Frumos pe un cal albastru.
Tu ești un înger dulce pe pământ,
datorită ție sunt fericită.
poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia a doua, Getica (lui Vasile Pârvan)
În fiecare scorbură era așezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
și pus acolo un zeu.
Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se așeze în locul gol un zeu,
ori, pe șosele s-apară în asfalt o groapă,
ca să se așeze în ea un zeu.
O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din 11 elegii (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e o taină
"Omul e o taină, viața lui e vis."
Vasile Alecsandri
Omul e o taină, viața lui e vis
Sufletelor blânde, cerul le-e deschis
Un străin e omul pe pământ trimis
Ce trăiește atât cât îi e permis.
Blânzilor iertarea, Domnul le-a pRomani is
Fără nici o plată și în mod gratis
Omul e o taină, viața lui un vis
Sufletelor blânde cerul le-e deschis.
Pus este în Carte, în mare zapis
În măreața Carte toate fapte scris
Pentru rău ori bine care s-a comis
Rezervat e iadul ori scump paradis
Omul e o taină, viața lui un vis.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-i satul românesc
La sat e maica veșnicia,
la sat e crezul din bătrâni,
la sat e cerul și câmpia,
la sat te simți că ești român.
Aici în sat moașa Ilinca
buricul vostru a tăiat...
și tot în sat a fost bunica
ce va crescut, va legănat.
La școala veche din cătun
au învățat bunici, părinți,
purtau în suflet omul bun
și dascălii ca niște sfinți.
Mihai, Vasile, baci Ilie...
voi ați fost dascălii din sat,
prin voi atâtea generații
au învățat și au luptat.
Nobil cuvânt, ȚĂRAN ROMÂN,
pentru pământ ai tot luptat,
pentru credință și dreptate
ai fost erou, ai fost bărbat.
[...] Citește tot
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)
Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.
Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.
Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.
Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.
[...] Citește tot
poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tata Vasile
Azi mă gândesc la tine, tată,
Să-ți dăruiesc un buchețel,
Cu conștiința-ndurerată,
Iubirea să ți-o spun, prin el...
Depun, cu inima-mpietrită,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de dragoste strivită,
Ce glia nu o poate trece...
Sărut apoi, cu drag și jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,
Alcătuind un dulce nume,
Și anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viață-n astă lume,
În care vreme m-am născut,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea unui Om Bun
În Caraș liliacul e în doliu,
În Timiș ciocârlia-a amuțit...
De ce așa curând ne-ai părăsit,
De ce-ntre noi și tine-i un lințoliu?
În vis îmi pare că-ți aud chitara
Și vocea caldă... Unde vrei să fugi?
Te-așteapt-o țară îmbrăcată-n blugi
Să îi aduci în suflet primăvara.
De ce-ai ales concertul pentru îngeri?
În loc de reflectoare stele ai...
Vasile-al lui Mardare, ne mai stai!
La poarta cerului vom face plângeri...
Nu pot să cred această tristă știre,
,, Cabana" te așteaptă ca să vii,
,, Va ninge fără tine" peste vii
În timp ce tu vei fi doar amintire.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răsărit fără apus
In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas și drum bun în Lumină, Ana!
Cu glasul stins în șoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanțelor celeste,
Împodobiți cu răni pe cord și suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârșit și... asta este.
Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Și-al doamnei de cuvinte ultim rol
Și alte leacuri decât lacrimi... nu-s.
Sentința din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Și-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă C.E.O
În " Cugetul", stimați colegi,
Se scriu pamflete, epigrame,
Că poți să râzi zile întregi
Dar... râsul nu ține de foame.
C-am hotărât să ne-ntrunim
Odată-n lună, e ușor.
Mai punem și de o lansare
Și nu ne e stomacul gol.
În " Cugetul", stimați colegi,
Mă simt cu mult mai norocoasă
Și răsfățată. Ore-ntregi
Aș sta, n-aș mai pleca acasă.
Mai cântă mațul tricolorul,
Scade adesea glicemia,
Dar în umor stă viitorul
Cât vom trăi în România.
Se scriu pamflete, epigrame,
Cu spada lor ne duelăm,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica la poezia "Gheorghe-al meu, ce Moș Crăciun" de Violetta Petre
Mă-ntorceam din deplasare cu mașina din Bacău,
Începu să ningă tare, ceață deasă, drumul rău,
Mi s-a aburit parbrizul, când ajuns-am la Brașov,
Când văzui cum disperată, în nămeți, o doamnă-n mov
Cu năduf, dădea din mână implorându-mă să stau,
Spre Sibiu voind, probabil, în cabină să o iau.
Am în piept un suflet mare și am pus grăbit o frână,
Coborînd grăbit, pe dată, doamnei să-i întind o mînă,
Și privind-o în orbite, în nămeți era să cad,
Când văzui că-i o blondină, având ochii ca de jad.
S-a urcat tăcută-n dreapta, și văzui peste-ochelari,
C-avea bucle platinate, însă... mîinile cam mari,
Blugi mulați și pulpe groase, bustul ferm și rotofei,
Cizmulițe roșii scurte dar mărime patru'ștrei!
O-ntrebai de unde vine, dacă merge către casă,
Si mi-a spus cu voce dulce, însă anormal de groasă,
Că vâzînd ce suflet mare am, chiar dacă ar fi să șchioapăt,
E decisă, ferm, cu mine, să ajungă pân' la capăt!
Începu să se dezbrace de bluzița de mătase,
Și-apărură de îndată niște brațe cam păroase,
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Vasile și suflet, adresa este: