Poezii despre Venus și mâini
poezii despre Venus și mâini.
Dacă aș avea talent la scris
Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare și cremene
zidite în dinții de fier ai pământului...
dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aș chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?
dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aș chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...
dacă aș arunca privirea în adânc de ocean
l-aș căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de pește rămas din...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronica revistei "Turburele" (fondator Nelu Vasile)
Răsfoind revista-n toate,
Mă întreb cum de se poate
Să ții DEX-ul lângă tine
Și pe deal, când îți revine
Rândul ca să duci la iarbă
Caprele ce-și spun în barbă:
"Noi dăm lapte cu ciubărul,
Să mănânce autorul
De catrene și careuri
Doar produse fără E-uri!
Iar al nost' stăpân, prin fapte,
Face-afaceri necurate
Dând producția de lapte
Pe cuvinte-ncrucișate:
Unuia Teleormăneanul,
Ca să nu priceapă-organul,
I-a dat drept de autor
Fără capre pe răzor!
Apoi intră-n cârdășie
(Cică-așa a fost să fie!)
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea zeiței Venus
În zori, dup-acea noapte zbuciumată,
cu strigăte, neliniște, răscoală,
mai scoase-un țipăt, încă-o dată, marea.
Și când se reînchise acel țipăt
și din lumina pală de-nceput
căzu-n abisul peștilor tăcuți :
marea născu.
Puful nubil al undelor sclipea
sub soarele dintâi, și-n preajma lor
sta fata albă, umedă, năucă,
și cum se mișcă-o frunză crudă, verde,
și își desface sulu-nfășurat,
tot astfel trupu-i se desfășură
în vântul cast din zori și în răcoare.
Genunchii răsăriră selenari,
și într-ai coapsei nori se cufundară;
îngusta umbră-a pulpelor pieri
și gleznele zvâcniră ca gâtlejul
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e, azi, un dor năprasnic de demult
-Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult -
Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;
Mă-ntorc în gând de timp și spațiu, din exil.
Mi-e dor, de lungi, de primăveri cu cărăbuși,
De colivia goală, plânsă, cu pierduți peruși,
De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,
De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.
Mi-e dor de dat cu sania, pe-un ger de mal,
De mama povestind în lacrimi despre primul bal,
Miros din brazda plină-n trandafiri și cu zambile,
De la bunică-n grădinița mică, depănând idile.
Mi-e dor de tei și dudul, străji la poartă,
De cum priveam pe-ai mei plecând la toartă
Pe drumul de la casa-n cartier, pân' la oraș...
Revăd zâmbind, cărându-și geanta, pe poștaș.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Venus și mâini, adresa este: